Definiția cu ID-ul 918522:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEȘTERI, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A lucra, a face, a executa ceva. Ți-au dat în mînă aur și argint ca să le meșterești și să le gravezi. SADOVEANU, O. E. 48. Meșterea tot ce era de meșterit în jurul casei lor trîntite pe o rînă, sus pe deal. CAMIL PETRESCU, O. I 149. Dan meșterea cu briceagul un cărucior. VLAHUȚĂ, D. 300. Nu ți-am zis să mi le faci subțiri?... Ian vezi cum mi le-ai meșterit. ALECSANDRI, T. I 125. 2. A aranja, a potrivi, a pune la punct, a face să funcționeze. Întinse hățurile lui Mitu și el coborî, prefăcîndu-se că meșterește ceva la un ham. MIHALE, O. 285. Toată vremea cît meșterește armele, se uită dușmănos la țăranul pe care nu-l poate mistui. PAS, L. I 96. ◊ Intranz. Petrișor... se strînge pe banca dinspre ulicioară și meșterește la flaut. DAVIDOGLU, M. 46.