2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrăcina vtr [At: LB / S și: (îrg) înb~ / Pzi: îmbrăcin / E: în- + brăcină] (Îrg) 1-2 A(-și) lega izmenele cu brăcinarul. 3-4 A (se) încinge cu brăcina.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbrăciná, îmbrăcinéz, vb. I (reg.) a-și lega brăcinarul, a-și lega izmenele cu brăcinarul; a (se) încinge, a (se) îmbrâna.

Intrare: îmbrăcina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrăcina
  • ‑mbrăcina
  • îmbrăcinare
  • ‑mbrăcinare
  • îmbrăcinat
  • ‑mbrăcinat
  • îmbrăcinatu‑
  • ‑mbrăcinatu‑
  • îmbrăcinând
  • ‑mbrăcinând
  • îmbrăcinându‑
  • ‑mbrăcinându‑
singular plural
  • îmbrăcinea
  • ‑mbrăcinea
  • îmbrăcinați
  • ‑mbrăcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrăcinez
  • ‑mbrăcinez
(să)
  • îmbrăcinez
  • ‑mbrăcinez
  • îmbrăcinam
  • ‑mbrăcinam
  • îmbrăcinai
  • ‑mbrăcinai
  • îmbrăcinasem
  • ‑mbrăcinasem
a II-a (tu)
  • îmbrăcinezi
  • ‑mbrăcinezi
(să)
  • îmbrăcinezi
  • ‑mbrăcinezi
  • îmbrăcinai
  • ‑mbrăcinai
  • îmbrăcinași
  • ‑mbrăcinași
  • îmbrăcinaseși
  • ‑mbrăcinaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrăcinea
  • ‑mbrăcinea
(să)
  • îmbrăcineze
  • ‑mbrăcineze
  • îmbrăcina
  • ‑mbrăcina
  • îmbrăcină
  • ‑mbrăcină
  • îmbrăcinase
  • ‑mbrăcinase
plural I (noi)
  • îmbrăcinăm
  • ‑mbrăcinăm
(să)
  • îmbrăcinăm
  • ‑mbrăcinăm
  • îmbrăcinam
  • ‑mbrăcinam
  • îmbrăcinarăm
  • ‑mbrăcinarăm
  • îmbrăcinaserăm
  • ‑mbrăcinaserăm
  • îmbrăcinasem
  • ‑mbrăcinasem
a II-a (voi)
  • îmbrăcinați
  • ‑mbrăcinați
(să)
  • îmbrăcinați
  • ‑mbrăcinați
  • îmbrăcinați
  • ‑mbrăcinați
  • îmbrăcinarăți
  • ‑mbrăcinarăți
  • îmbrăcinaserăți
  • ‑mbrăcinaserăți
  • îmbrăcinaseți
  • ‑mbrăcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrăcinea
  • ‑mbrăcinea
(să)
  • îmbrăcineze
  • ‑mbrăcineze
  • îmbrăcinau
  • ‑mbrăcinau
  • îmbrăcina
  • ‑mbrăcina
  • îmbrăcinaseră
  • ‑mbrăcinaseră
Intrare: îmbrăcinare
îmbrăcinare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrăcinare
  • ‑mbrăcinare
  • îmbrăcinarea
  • ‑mbrăcinarea
plural
  • îmbrăcinări
  • ‑mbrăcinări
  • îmbrăcinările
  • ‑mbrăcinările
genitiv-dativ singular
  • îmbrăcinări
  • ‑mbrăcinări
  • îmbrăcinării
  • ‑mbrăcinării
plural
  • îmbrăcinări
  • ‑mbrăcinări
  • îmbrăcinărilor
  • ‑mbrăcinărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)