28 de definiții pentru mazăre

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAZĂRE s. f. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii și cu semințe sferice, comestibile, închise în păstăi (Pisum sativum).Mazăre de câmp = plantă asemănătoare cu mazărea, cultivată ca nutreț pentru vite (Pisum arvense). Mazăre sălbatică = plantă erbacee agățătoare cu flori roșii, parfumate (Pisum elatius).P. restr. Păstăile (cu semințe) sau semințele comestibile ale acestei plante; p. ext. mâncare pregătită din aceste semințe. – Cf. alb. modhullë.

MAZĂRE s. f. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii și cu semințe sferice, comestibile, închise în păstăi (Pisum sativum).Mazăre de câmp = plantă asemănătoare cu mazărea, cultivată ca nutreț pentru vite (Pisum arvense). Mazăre sălbatică = plantă erbacee agățătoare cu flori roșii, parfumate (Pisum elatius).P. restr. Păstăile (cu semințe) sau semințele comestibile ale acestei plante; p. ext. mâncare pregătită din aceste semințe. – Cf. alb. modhullë.

mazăre sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 209/14 / V: (înv) ~zare, măz~ (îrg) ~zire, (reg) masdere, ~zâne, ~zere, ~zine / G-D: mazării, mazărei / Pl: ~zări / E: cf alb modhullë] 1 (Reg; șîs ~ rotundă, ~ bumbule, ~ de câmp, ~ iepurească) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii și cu semințe sferice, comestibile, închise în păstăi Si: măzări (1) (Pisum sativum). 2-3 (Pre; csc) (Păstaie sau) sămânță a mazărei (1). 4 (Îs) ~ de câmp (sau de nutreț, din grău, mare) Plantă erbacee cu flori pestrițe și cu semințe de culoare verde-cenușiu (Pisum arvense). 5 (Îc) ~-sălbatică (sau ~-înaltă) Plantă erbacee agățătoare, cu fiori roșii-deschis (Pisum elatius). 6 (Bot; îas) Neghină (Agrostemma githago). 7 (Bot; îas) Mânerei-de-pădure (Lathyrus latifolius). 8 Mâncare pregătită din boabe de mazăre (1). 9 (Reg; șîc ~-albă, ~-de-grădină, ~-de-par) Fasole. 10-11 (Csc) Păstaie sau bob de fasole. 12 Mâncare de fasole. 13 (Reg; șîc ~-bixiță, ~-mare, ~-din-bucate, -~de munte, ~-de-nutreț) Specie de măzăriche nedefinită mai îndeaproape. 14 (Reg; șîc ~-colțurată) Linte (Sens culinaris). 15 (Bot; pop; îc) ~-turcească Năut (Cicer arietinum). 16 (Bot; îc) ~-sălbatică Coroniște (Coronilla varia). 17 (Bot; îc) ~-pădureață Orăstică (Orobus niger). 18 (Buc; îc) ~a-mâții Punguliță (Thlaspi arvense). 19 (Reg) Boală de vite nedefinită mai îndeaproape Si: măzăriche. 20 (Art.) Horă care se joacă cu tropăituri și cu învârtituri pe loc. 21 (Art.) Melodie după care se execută această horă.

MAZĂRE s. f. 1. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu semințe aproape sferice, în păstăi (Pisum sativum). Mazărea se aseamănă în cultură cu bobul. PAMFILE, A. R. 188. ♦ (Cu sens colectiv) Păstăile tinere sau semințele coapte, comestibile, ale acestei plante; mîncare pregătită din aceste semințe. Îi pune înainte tot ce mai bun avea, Orz, mazăre și hrișcă. NEGRUZZI, S. II 299. 2. Compuse: mazăre-de-cîmp = plantă asemănătoare cu mazărea (1), care crește prin semănături sau cultivată; servește ca nutreț pentru vite (Pisum arvense); mazăre-sălbatică = plantă erbacee agățătoare, cu flori de culoare roșu-deschis (Pisum elatius). – Variantă: mazere (CREANGĂ, A. 99, ȘEZ. II 223) s. f.

MAZĂRE f. 1) Plantă leguminoasă alimentară și furajeră, cu flori albe sau trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cu semințe rotunde. * ~-sălbatică plantă agățătoare cu flori roșii deschise. 2) Fructul și sămânța acestei plante. 3) Mâncare pregătită din boabele acestei plante. [G.-D. mazării] /Cuv. autoht.

mazăre f. 1. plantă leguminoasă alimentară ce produce boabe într’o teacă (Pisum sativum); 2. boabele plantei. [Albanez MÓDZULĂ].

mázăre f., pl. ĭ (cp. cu lat. mazela și cu alb. módhulă, mazăre, probabil rudă cu pers. maš, mazăre. După Meyer, Dicț. alb. la kokomare, 194, d. alb. marăză, tufă de frag. Cp. și cu vĭezure). O plantă leguminoasă papilionacee agățătoare care produce boabe în păstăĭ și din care se cultivă o mulțime de varietățĭ culinare (pisum): mazăre păstăĭ, mazăre boabe, un bob de mazăre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mazăre s. f., g.-d. art. mazării

mazăre s. f., g.-d. art. mazării

mazăre s. f., g.-d. art. mazării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mazăre s. f. – Legumă (Pisum sativum). – Mr. madzîre. Origine necunoscută. S-a identificat cu dacicul μοζουλα menționat de Dioscorides (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 522; Tocilescu, Dacia înainte de romani, București, 1880, 569; Philippide, II, 720; Capidan, Raporturile, 537; Weigand, BA, III, 236); dar, pe de o parte, acest nume desemnează cimbrul, a cărui asemănare cu mazărea nu este convingătoare; și, pe de altă parte, Jokl, Litteris, IV, 200, cf. Sandfeld 95, a demonstrat că trebuie să se citească μιζουλα. S-a presupus un tracic *mazala (Pascu, I, 190) sau *mazela (Diculescu 207); o sursă anterioară indoeurop. (Lahovary 123 și 336). În fine, der. din tc. (per.) maș nu pare posibilă fonetic (Roesler 598). Legătura cuvîntului rom. cu alb. modhulje „mazăre” (Meyer 284; Tiktin; Rosetti, II, 119) pare evidentă, dar nu lămurește mult originea cuvîntului (der. rom. din alb. nu e posibilă; mai sigur este că ambele cuvinte conduc la o sursă comună). Ar putea fi vorba de un cuvînt balcanic, din aceeași familie cu sl. zrŭnu, zerno „boabă”, lituan. žirnis „mazăre”; dar trebuie stabilită mai întîi originea plantei și a cultivării ei. Der. măzărar, s. m. (insectă parazită, Bruchus pisi); măzărat, adj. (granulos); măzărică, s. f. (măzăriche, Vicia sativa; plantă leguminoasă, Lathyrus tuberosus; Banat, varietate de fasole); măzăriche, s. f. (Vicia sativa, Vicia dumetorum, Vicia lathyroides, Vicia silvatica; grindină; trichină, trichinoză); măzăroi, s. m. (Trans., mazăre). Din rom. provine bg. măzarik (Capidan, Raporturile, 232).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÁZĂRE (cuv. autohton) s. f. Plantă alimentară și furajeră, anuală, din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din 2-3 perechi de foliole, flori albe și fructul o păstaie cu 3-9 semințe (Pisum sativum). Are o perioadă scurtă de vegetație (60-120 zile). M. verde conține proteine, hidrați de carbon, sodiu, potasiu, calciu, fier, vitaminele A, B1, B2, C etc. Originară din Afghanistan, India și de pe țărmurile M. Mediterane, este cultivată în Europa cu c. 5.000 de ani î. Hr. În România, a fost introdusă în cultură în sec. 17. ♦ Păstăile sau semințele acestei plante; mâncare preparată din aceste semințe.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÁZĂRE s. f. I. 1. (Și, regional, în sintagmele mazăre rotundă LB, DENSUSIANU, Ț. H. 324, mazăre bumbule LB, mazăre de cîmp ib., mazăre iepurească ALR II 4075/272) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii și cu semințe sferice, comestibile, închise în păstăi (Pisum sativum); p. restr. (de obicei cu sens colectiv) păstaie sau sămînță a acestei plante. Două stogure de madzare (a. 1 588). CUV. D. BĂTR. I, 209/14. 2 lei au cumpărat madzire. IZVOADE, 225. N-au mîncat nice boburi, madzări, adecă legumi. DOSOFTEI, V. S. februarie 68v/20. Mazire cu număr cumpăra cîte 10 grăunță la un aspru. N. COSTIN, LET. I A, 82/28, cf. ANON. CAR. Cînd iaste lună noao să să samine [semințele] care fac rod de supra pămîntului, cum iaste grîu, ovăs, bobu, mazăre (a. 1733). GCR II, 27/9. Din doao sute și mai bine de păni, adecă pogăcii, mi s-au dat 25 și un ferdel de mazăre (a. 1 765). IORGA, S. D. XIII, 254. Găsește chivernisala vieții sale în verdețurele grădinilor. . . fiindcă se face: mazăre, fasole, linte, bob, hrișcă, păsat (a. 1793). URICARIUL, VI, 168. De bucale se țin și legumile. . . fasolea (făsula), bobul, mazerea, lintea. ECONOMIA, 36/13. Îi pune înainte tot ce mai bun avea, Orz, mazăre și hrișcă. NEGRUZZI, S. II, 299. Celelalte plante ce se cultivă în județul Dorohoi sînt cartoflele, cînepa, inul, fasolea, bobul, mazerea, lintea. I. IONESCU, D. 160, cf. BARONZI, L. 138. Dam chiorîș prin fasole, prin mazere și bob. CREANGĂ, A. 99, cf. PAMFILE, CR. 18. Înainte cu vreo 6 ani, am prășit mazăre uriașă și fasole de araci. COMȘA, N. Z. 46. Dumnealui nu s-a grăbit să vîndă mazerea și bine a făcut. SADOVEANU, O. XIV, 36. Mușețelul, chimenul, sunătoarea și muștarul aduseră în ploști cît bobul de mazeri, doftorii și unsori. ARGHEZI, C. J. 100. Mazărea sădită mai timpurie, fură Puterea brazdei și-apoi zvîcnește fără preget. V. ROM. iunie 1954, 122, cf. H XVI 9. Îl privirăm, Și-l găsirăm, În paiu Ca trestia, în spic Ca vrabia, Și-n bob Ca mazărea. TEODORESCU, P. P. 139. Frunză verde mazere Mă muncesc, puică, de-un an, Să fac pelinul zahar. ȘEZ. II, 223. Cînd vrei să sameni bob, linte ori mazere, să nu le pui pe loc nesăpat. ib. III, 150. Madzire cu postei. ALR I 853/96, cf. 853/93, 103, 118, 249, 253. Ca mazărea lîngă drum, răspunde cel care o duce foarte greu celui care îl întreabă ce face. ZANNE, P. I, 214, cf. PAMFILE, J. II, 154. Se lipește ca mazărea-n perete, se spune despre un cuvînt sau o observație nepotrivită. Cf. ZANNE, P. III, 658. Fierbe mazărea și taci (= vezi-ți de treabă !). Cf. NEGRUZZI, S. I, 250, ZANNE, P. III, 657. ◊ Mazăre de cîmp (sau de nutreț, din grîu, mare) = plantă erbacee cu flori pestrițe și cu semințe de culoare verde-cenușie (Pisum arvense). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., BARCIANU. Mazăre sălbatică (sau înaltă) = a) plantă erbacee agățătoare, cu flori roșii deschis (Pisum, elatius). Cf. BRANDZA, FL. 546 ; b) neghină (Agrostemma githago). Cf. ALR I 1 936/343, 772 ; c) mînerei-de-pădure (Lathyrus latifolius). Cf. BARCIANU. ♦ Mîncare pregătită din semințele de mazăre (I 1). Mazere bătută. . . se pregătește ca mai sus. Se scurge. . ., se trece prin sită. . . și peste ea se pune oloi. ȘEZ. VIII, 8, cf. ALR II 4 076/346, 349, 353, 833. Hodorosc-trosc, mazăre de post, se spune despre cineva care intervine în discuție fără să știe despre ce este vorba. ZANNE, P. III, 658. 2. (Transilv., Ban., Maram. ; și în sintagmele mazăre albă, T. PAPAHAGI, C. A. 68, mazăre de grădină LB, mazăre de par ib.) Fasole. Cf. CABA, SĂL. 90, DR. VIII, 149, 314, H XVIII 302, DENSUSIANU, Ț. H. 324, BÎRLEA, C. P. 319, GREGORIAN, CL. 59, CV 1 949, nr. 7, 33, ALR I 849, ALR II/353, 833, A III 13, LEXIC REG. 14, 82. Ca mazărea de harac, se spune despre cei nedespărțiți. ZANNE, P. I, 214. ♦ (De obicei cu sens colectiv) Păstaie sau bob de fasole. Scoală, mândră, dă-mi de cină, Baiu, că apa-i la fintlnă și mazărea-i în cămară, Nu vine singură-n oală. VAIDA. Io la danț, mândra la gioc, Madzărea-i de gioi la foc. ARH. FOLK. I, 170, cf. ALR I 850/63, 80, 98, 107, 109, 112, 350, 351, 354, 359. ♦ Mîncare de fasole. Bine-i place bobul fiert, Și mazărea cu oțăt. BÎRLEA, C. P. 314, cf. CHEST. VIII 7/34, 69/2' alr ii 4 075/64, 95, 105, 272, 349, 353, 4 076/64, 102, 105, 272, 833. 3. (Regional, și în sintagmele mazăre bixiță ALR I 1 953/28, mazăre mare ib. 1 953/65, mazăre din bucate ib. 1953/40, mazăre de munte ib. 1 953/825, mazăre de nutreț ALRM SN I h 101) Specie de măzăriche nedefinită mai de aproape. Cf. ALR I 1953. 4. (Regional, și în sintagma mazăre colțurată) Linte (Lens culinaris). Cf. ALR I 839/512, 556. 5. Compuse: (popular) mazăre-turcească = năut (Cicer arietinum). șez. xv, 93, cf. ALR I 855/80 ; mazăre-sălbatică = coroniște (Coronilla varia). Com. din SÎNCEL-BLAJ ; mazăre-pădurcață = orăstică (Orobus niger). Cf. BARCIANU ; (Bucov.) mazărea-mîții = punguliță (Thlaspi arvense). Cf. PANȚU, PL. II. (Regional) Numele unei boli de vite nedefinite mai de aproape. V. m ă z ă r i c h e. Cf. H XVII 22. În contra mazării la rîmători se recomandă zeamă de giugiumă. PĂCALĂ, M. R. 262. III. Numele unei hore care se joacă cu tropăituri și cu învîrtituri pe loc. Cf. VARONE, D. 115. - Pl.:mazări. Gen.-dat.: mazării șimazărei. – Și: (învechit) mázare, măzăre (COSTINESCU), (învechit și regional) mázire, (regional) mázere, mázîne (DR. VI, 393, VII, 527, VIII, 33, ALR II 4 075/95), mázine (PAPAHAGI, C. L. 69, BL II, 706, DR. VIII, 149,314, ALR II 4 075/95), másdere (H XVI 9) s. f. Cf. alb. m o d h u l l ë.

Intrare: mazăre
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazăre
  • mazărea
plural
genitiv-dativ singular
  • mazări
  • mazării
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazere
  • mazerea
plural
genitiv-dativ singular
  • mazeri
  • mazerii
plural
vocativ singular
plural
măzăre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mazire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mazine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mazâne
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mazare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
masdere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mazăresubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii și cu semințe sferice, comestibile, închise în păstăi (Pisum sativum). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mazărea se aseamănă în cultură cu bobul. PAMFILE, A. R. 188. DLRLC
    • 1.1. Mazăre de câmp = plantă asemănătoare cu mazărea, cultivată ca nutreț pentru vite (Pisum arvense). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Mazăre sălbatică = plantă erbacee agățătoare cu flori roșii, parfumate (Pisum elatius). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. prin restricție Păstăile (cu semințe) sau semințele comestibile ale acestei plante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.3.1. prin extensiune Mâncare pregătită din aceste semințe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Îi pune înainte tot ce mai bun avea, Orz, mazăre și hrișcă. NEGRUZZI, S. II 299. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.