MAZETĂ, mazete, s. f. (Înv.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.). – Din fr. mazette.

mazetă sf [At: GANE, N. III, 165 / Pl: ~te / E: fr mazette] (La jocul de cărți) Jucător prost, neîndemânatic.

MAZETĂ, mazete, s. f. (Fam.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.) – Din fr. mazette.

MAZETĂ, mazete, s. f. (Franțuzism rar) Persoană nepricepută la jocul de cărți (la alte jocuri de noroc, p. ext. la sport etc.). V. ageamiu. Joci cărți și rîd toți de tine ca de o mazetă. CARAGIALE, O. II 127.

MAZETĂ s.f. Jucător slab, care face greșeli la jocul de cărți, la biliard etc.; (p. ext.) ageamiu, neîndemînatic. [< fr. mazette].

MAZETĂ s. f. jucător slab (la jocul de cărți, la biliard etc.); (p. ext.) ageamiu. (< fr. mazette)

MAZETĂ ~e f. fam. (la unele jocuri de noroc, la biliard) Jucător prost, neîndemânatic. /<fr. mazette

mazetă f. ageamiu, în jocul de cărți (CAR. = it. mazzete).

mazetă (înv.) s. f., g.-d. art. mazetei; pl. mazete

mazetă (înv.) s. f., g.-d. art. mazetei; pl. mazete

mazetă s. f., pl. mazete

mazetă (mazete), s. f. – Ageamiu (la joc de cărți). Fr. mazette.

mazetă, mazete s. f. (cart.) jucător prost

MAZÉTĂ s. f. Jucător prost, neîndemînatic (mai ales la jocul de cărți). Greșeală nu se încăpea la joc; de altfel vinovatul era pus în rîndul mazetelor. GANE, N. III, 165. Joci cărți și rîd toti de tine ca de o mazetă. CARAGIALE, O. I, 227. - Pl. : mazete. – Din fr. mazette.