MATUSALEMIC, -Ă, matusalemici, -e, adj. (Despre vârsta, viața unei persoane) Foarte înaintată. – Matusalem (n. pr.) + suf. -ic.

matusalemic, ~ă a [At: V. ROM. martie 1954, 224 / Pl: ~ici, ~ice / E: Matusalem] (Irn) Foarte vârstnic.

MATUSALEMIC, -Ă adj. (Despre viață, vîrstă etc.) Foarte lung. [Cf. Matusalem – personaj biblic care ar fi trăit 969 de ani].

MATUSALEMICĂ, matusalemice, adj. (Livr.; despre vârsta, viața unei persoane) Foarte înaintată. – Matusalem (n. pr.) + suf. -ic.

MATUSALEMICĂ adj. vârstă ~ = vârstă foarte înaintată. (< Matusalem, n. pr. + -ică)

matusalemic adj. m., pl. matusalemici; f. matusalemică, pl. matusalemice

!matusalemic adj. m., pl. matusalemici; f. matusalemică, pl. matusalemice

matusalemică adj. f., pl. matusalemice

Mathusalem – Legenda biblică (Geneza, cap. V, verset 27) amintește de un strămoș al lui Noe, care ar fi trăit nici mai mult nici mai puțin decît 969 de ani (din anul 4277 pînă în anul 3308 înaintea erei noastre)! Și adaugă că nimeni, de cînd e lumea, n-a atins o vîrstă mai înaintată! Pe acest patriarh evreu îl chema Mathusalem. Numele lui, sinonim astăzi cu recordul longevității, a ajuns proverbial și e pomenit ori de cîte ori vorbim despre o vîrstă care depășește mult limita obișnuită. Se spune de pildă: „Bătrîn ca Mathusalem” sau „vîrstă matusalemică” ș.a. Poezia Vlad-Vodă Călugărul a lui Coșbuc se încheie cu versurile: „Vruși să mori, sătul de vreme,/ Dar în veci – trăind acum/ N-ai mai vrea, Metusaleme!” BIB.

MATUSALEMICĂ adj. (Livresc, desj unei persoane) Foarte înaintată. Luați laolaltă, părinții și cei opt copii, depășesc vîrsta matusalemică de 200 de ani! V. ROM. martie 1 954, 224. Să sperăm că nu vom avea nevoie s-ajungem la o asemenea vîrstă matusalemică. CĂLINESCU, S. 398. Posedă toate facultățile mintale și vîrsta matusalemică n-o împiedică de la activitatea sa cotidiană. SCÎNTEIA, 1 963, nr. 5 919. - Pl.: matusalemice. – De la n. pr. Matusalem.