3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

matriculat, ~ă a [At: LM / V: ~col~ / Pl: ~ați, ~e / E: matricula cf it matricolato] 1 (Înv) Înmatriculat. 2 (Reg) Prevăzut cu un semn matricol.

MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.

MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.

matricula vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr matriculer cf it matricolare] (Iuz) 1 A înmatricula. 2 A aplica pe ceva un semn caracteristic.

mătriculat, ~ă a [At: MAT. FOLK. 1575 / Pl: ~ați, ~e / E: cf mătrice] (Mtp; csnp) Malefic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matriculá (a ~) (rar) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matriculeáză

matriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matriculéz, 3 sg. și pl. matriculeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATRICULÁT adj. v. înmatriculat, înregistrat.

MATRICULÁ vb. v. înmatricula, înregistra, înscrie.

matricula vb. v. ÎNMATRICULA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATRICULAT, -Ă adj. 1. (Învechit) înmatriculat. Cf. LM. 2. (Regional) Prevăzut cu un semn matricol. Lele, cin' te-a sărutat, cît am fost înconcentrat? Căci văz obrazu mușcat Parcă e matricolat. MAT. FOLK. 260. De obraz cin' te-a mușcat, De e negru și pătat Parcă e matricolat? CIAUȘANU, V. 53. - Pl.: matriculați, -te. – Și: matricolat, -ă adj. – V. matricula. – Cf. it. m a t r i c o l a t o.

MATRICULÁ vb. I. Tranz. (Ieșit din uz) A înmatricula. Cf. ALEXI, W. Am fost matriculat: Georges Braesco, 11666, roumain, étudiant. BRĂESCU, A. 215. 2. A aplica pe ceva un semn caracteristic. l-au cercetat [pe deportați], i-au matriculat pe piele și i-au împărțit pe la diferite servicii. BART, E. 275. - Prez. ind.: matriculez. – Din fr. matriculer. Cf. it. m a t r i c o l a r e.

Intrare: matriculat
matriculat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matriculat
  • matriculatul
  • matriculatu‑
  • matricula
  • matriculata
plural
  • matriculați
  • matriculații
  • matriculate
  • matriculatele
genitiv-dativ singular
  • matriculat
  • matriculatului
  • matriculate
  • matriculatei
plural
  • matriculați
  • matriculaților
  • matriculate
  • matriculatelor
vocativ singular
plural
Intrare: matricula
  • silabație: ma-tri- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matricula
  • matriculare
  • matriculat
  • matriculatu‑
  • matriculând
  • matriculându‑
singular plural
  • matriculea
  • matriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matriculez
(să)
  • matriculez
  • matriculam
  • matriculai
  • matriculasem
a II-a (tu)
  • matriculezi
(să)
  • matriculezi
  • matriculai
  • matriculași
  • matriculaseși
a III-a (el, ea)
  • matriculea
(să)
  • matriculeze
  • matricula
  • matriculă
  • matriculase
plural I (noi)
  • matriculăm
(să)
  • matriculăm
  • matriculam
  • matricularăm
  • matriculaserăm
  • matriculasem
a II-a (voi)
  • matriculați
(să)
  • matriculați
  • matriculați
  • matricularăți
  • matriculaserăți
  • matriculaseți
a III-a (ei, ele)
  • matriculea
(să)
  • matriculeze
  • matriculau
  • matricula
  • matriculaseră
Intrare: mătriculat
mătriculat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matriculat

etimologie:

matricula rar

etimologie: