matriculat, ~ă a [At: LM / V: ~col~ / Pl: ~ați, ~e / E: matricula cf it matricolato] 1 (Înv) Înmatriculat. 2 (Reg) Prevăzut cu un semn matricol.

matricolat, ~ă a vz matriculat

matricula vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr matriculer cf it matricolare] (Iuz) 1 A înmatricula. 2 A aplica pe ceva un semn caracteristic.

mătriculat, ~ă a [At: MAT. FOLK. 1575 / Pl: ~ați, ~e / E: cf mătrice] (Mtp; csnp) Malefic.

matricula (a ~) (înv.) (desp. ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. matriculez, 3 matriculează; conj. prez. 1 sg. să matriculez, 3 să matriculeze

matricula (a ~) (rar) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matriculează

matricula vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matriculez, 3 sg. și pl. matriculează

MATRICULAT adj. v. înmatriculat, înregistrat.

matriculat adj. v. ÎNMATRICULAT.

MATRICULA vb. v. înmatricula, înregistra, înscrie.

matricula vb. v. ÎNMATRICULA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE.

MATRICULAT, -Ă adj. 1. (Învechit) înmatriculat. Cf. LM. 2. (Regional) Prevăzut cu un semn matricol. Lele, cin' te-a sărutat, cît am fost înconcentrat? Căci văz obrazu mușcat Parcă e matricolat. MAT. FOLK. 260. De obraz cin' te-a mușcat, De e negru și pătat Parcă e matricolat? CIAUȘANU, V. 53. - Pl.: matriculați, -te. – Și: matricolat, -ă adj. – V. matricula. – Cf. it. m a t r i c o l a t o.

MATRICULÁ vb. I. Tranz. (Ieșit din uz) A înmatricula. Cf. ALEXI, W. Am fost matriculat: Georges Braesco, 11666, roumain, étudiant. BRĂESCU, A. 215. 2. A aplica pe ceva un semn caracteristic. l-au cercetat [pe deportați], i-au matriculat pe piele și i-au împărțit pe la diferite servicii. BART, E. 275. - Prez. ind.: matriculez. – Din fr. matriculer. Cf. it. m a t r i c o l a r e.

MĂTRICULAT, -Ă adj. (Creație spontană, cu sens neprecizat; în descîntece) Mătrice mătriculatâ, Diavoliță-mpelițată, La ce te-ai aciuiat, în cap omenesc te-ai rădăcinat, Diavoliță-mpelițată. MAT. FOLK. 1 575. Tu metrice mătriculată, Nu umbla cu coada rîdicată, Ca o căța turbată. GRAIUL, I, 22. - Cf. m ă t r i c e.