opțiuni
  • info

3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

matriculare sf [At: LM / Pl: ~lări / E: matricula] (Înv) Înmatriculare.

MATRICULA, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.

MATRICULA, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.

MATRICULAR, -Ă, matriculari, -e, adj. (Rar) Matricol (3). – Din fr. matriculaire.

MATRICULAR, -Ă, matriculari, -e, adj. (Rar) Matricol (3). – Din fr. matriculaire.

matricula vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr matriculer cf it matricolare] (Iuz) 1 A înmatricula. 2 A aplica pe ceva un semn caracteristic.

matricular, ~ă a [At: DM / Pl: ~i, ~e / E: fr matriculaire] (Rar) Care face parte dintr-o matricolă.

MATRICULAR, -Ă, matricidari, -e, adj. (Rar) Care face parte dintr-o matricolă; al unei matricole. Număr matricular. Foaie matriculară.

MATRICULAR, -Ă adj. (Rar) Matricol. [< fr. matriculaire].

MATRICULAR, -Ă adj. matricol. (< fr. matriculaire)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

matricula (a ~) (înv.) (desp. ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. matriculez, 3 matriculează; conj. prez. 1 sg. să matriculez, 3 să matriculeze

matricular (rar) (desp. ma-tri-) adj. m., pl. matriculari; f. matriculară, pl. matriculare

matricula (a ~) (rar) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matriculează

matricular (rar) (ma-tri-) adj. m., pl. matriculari; f. matriculară, pl. matriculare

matricula vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matriculez, 3 sg. și pl. matriculează

matricular adj. m. (sil. -tri-), pl. matriculari; f. sg. matriculară, pl. matriculare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MATRICULARE s. v. înmatriculare, înregistrare, înscriere.

matriculare s. v. ÎNMATRICULARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE.

MATRICULA vb. v. înmatricula, înregistra, înscrie.

matricula vb. v. ÎNMATRICULA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATRICULÁRE s. f. (Învechit) Înmatriculare. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. - Pl.: matriculări. – V. matricula.

MATRICULÁ vb. I. Tranz. (Ieșit din uz) A înmatricula. Cf. ALEXI, W. Am fost matriculat: Georges Braesco, 11666, roumain, étudiant. BRĂESCU, A. 215. 2. A aplica pe ceva un semn caracteristic. l-au cercetat [pe deportați], i-au matriculat pe piele și i-au împărțit pe la diferite servicii. BART, E. 275. - Prez. ind.: matriculez. – Din fr. matriculer. Cf. it. m a t r i c o l a r e.

MATRICULÁR, -Ă adj. (Rar) Care face parte dintr-o matricolă. Cf. DM. - Pl.: matriculari, -e. – Din fr. matriculaire.

Intrare: matriculare
matriculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matriculare
  • matricularea
plural
  • matriculări
  • matriculările
genitiv-dativ singular
  • matriculări
  • matriculării
plural
  • matriculări
  • matriculărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: matricula
  • silabație: ma-tri- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matricula
  • matriculare
  • matriculat
  • matriculatu‑
  • matriculând
  • matriculându‑
 singular plural
  • matriculează
  • matriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matriculez
 (să)
  • matriculez
  • matriculam
  • matriculai
  • matriculasem
a II-a (tu)
  • matriculezi
 (să)
  • matriculezi
  • matriculai
  • matriculași
  • matriculaseși
a III-a (el, ea)
  • matriculează
 (să)
  • matriculeze
  • matricula
  • matriculă
  • matriculase
plural I (noi)
  • matriculăm
 (să)
  • matriculăm
  • matriculam
  • matricularăm
  • matriculaserăm
  • matriculasem
a II-a (voi)
  • matriculați
 (să)
  • matriculați
  • matriculați
  • matricularăți
  • matriculaserăți
  • matriculaseți
a III-a (ei, ele)
  • matriculează
 (să)
  • matriculeze
  • matriculau
  • matriculară
  • matriculaseră
Intrare: matricular
matricular adjectiv
  • silabație: ma-tri- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matricular
  • matricularul
  • matricularu‑
  • matriculară
  • matriculara
plural
  • matriculari
  • matricularii
  • matriculare
  • matricularele
genitiv-dativ singular
  • matricular
  • matricularului
  • matriculare
  • matricularei
plural
  • matriculari
  • matricularilor
  • matriculare
  • matricularelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

matriculare, matriculărisubstantiv feminin

matricula, matriculezverb

rar
etimologie:

matricular, matricularăadjectiv

  • 1. rar Matricol. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: matricol
    • format_quote Număr matricular. Foaie matriculară. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.