3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

matriculare sf [At: LM / Pl: ~lări / E: matricula] (Înv) Înmatriculare.

MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.

MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.

MATRICULÁR, -Ă, matriculari, -e, adj. (Rar) Matricol (3). – Din fr. matriculaire.

MATRICULÁR, -Ă, matriculari, -e, adj. (Rar) Matricol (3). – Din fr. matriculaire.

matricula vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr matriculer cf it matricolare] (Iuz) 1 A înmatricula. 2 A aplica pe ceva un semn caracteristic.

matricular, ~ă a [At: DM / Pl: ~i, ~e / E: fr matriculaire] (Rar) Care face parte dintr-o matricolă.

MATRICULÁR, -Ă, matricidari, -e, adj. (Rar) Care face parte dintr-o matricolă; al unei matricole. Număr matricular. Foaie matriculară.

MATRICULÁR, -Ă adj. (Rar) Matricol. [< fr. matriculaire].

MATRICULÁR, -Ă adj. matricol. (< fr. matriculaire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matriculá (a ~) (rar) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matriculeáză

matriculár (rar) (ma-tri-) adj. m., pl. matriculári; f. matriculáră, pl. matriculáre

matriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matriculéz, 3 sg. și pl. matriculeáză

matriculár adj. m. (sil. -tri-), pl. matriculári; f. sg. matriculáră, pl. matriculáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATRICULÁRE s. v. înmatriculare, înregistrare, înscriere.

matriculare s. v. ÎNMATRICULARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE.

MATRICULÁ vb. v. înmatricula, înregistra, înscrie.

matricula vb. v. ÎNMATRICULA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE.

Intrare: matriculare
matriculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matriculare
  • matricularea
plural
  • matriculări
  • matriculările
genitiv-dativ singular
  • matriculări
  • matriculării
plural
  • matriculări
  • matriculărilor
vocativ singular
plural
Intrare: matricula
  • silabație: ma-tri- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matricula
  • matriculare
  • matriculat
  • matriculatu‑
  • matriculând
  • matriculându‑
singular plural
  • matriculea
  • matriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matriculez
(să)
  • matriculez
  • matriculam
  • matriculai
  • matriculasem
a II-a (tu)
  • matriculezi
(să)
  • matriculezi
  • matriculai
  • matriculași
  • matriculaseși
a III-a (el, ea)
  • matriculea
(să)
  • matriculeze
  • matricula
  • matriculă
  • matriculase
plural I (noi)
  • matriculăm
(să)
  • matriculăm
  • matriculam
  • matricularăm
  • matriculaserăm
  • matriculasem
a II-a (voi)
  • matriculați
(să)
  • matriculați
  • matriculați
  • matricularăți
  • matriculaserăți
  • matriculaseți
a III-a (ei, ele)
  • matriculea
(să)
  • matriculeze
  • matriculau
  • matricula
  • matriculaseră
Intrare: matricular
matricular adjectiv
  • silabație: ma-tri- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matricular
  • matricularul
  • matricularu‑
  • matricula
  • matriculara
plural
  • matriculari
  • matricularii
  • matriculare
  • matricularele
genitiv-dativ singular
  • matricular
  • matricularului
  • matriculare
  • matricularei
plural
  • matriculari
  • matricularilor
  • matriculare
  • matricularelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matriculare

etimologie:

matricula rar

etimologie:

matricular

etimologie: