2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

matrice sf [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 312/6 / V: măt~ (înv) mitrece, (reg) ~ică, ~ici, ~icie, met~, metricie / Pl: ~ici, ~/ E: lat matrix, -icis, fr matrice] 1 (Înv) Uter. 2 (Fig) Obârșie. 3 (Îlav) Din ~ Încă de când a fost conceput, înainte de a se naște. 4 (Ban; îf mătrice) Oaie care a fătat și dă lapte. 5 (Reg) Presupusă boală internă care se manifestă prin sterilitate. 6 (Pop; îf mătrice) Colici intestinale la nou-născuți Si: (reg) cârcel Vz plânsul-cel-rău. 7 (Reg; d. copii; îe) A avea mătrici A fi neastâmpărat. 8 (Reg) Apendicită. 9 (Reg) Hemoroizi. 10 (Reg; mpl) Reumatism. 11 (Reg) Umflătură a venelor de la mâini și de la picioare Vz varice. 12 (Trs; lpl) Furnicături prin mâini sau prin picioare, provocate de amorțeală. 13 Registru original care conține lista contribuabililor. 14 (Mat; șîs ~ de m linii și n coloane) Sistem de numere dispuse într-un tablou cu un număr de coloane și linii. 15 (Log) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. 16 (Blg) Parte nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. 17 Matriță. 18 (Bot; reg) Paracherniță (Parietaria officinalis). 19 (Bot; reg) Ventrilică (Veronica officinalis). 20 (Bot; reg) Mușetel (Matricaria chamomilla). 21 (Bot; reg) Spilcuțe (Chrysanthemum parthenium). corectată

MATRÍCE, (1, 4) matrice, s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. 2. (Log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ♦ Fig. Obârșie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamentală, nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. – Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.

MATRÍCE, (1, 2) matrice, s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. 2. (Log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ♦ Fig. Obârșie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamentală, nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. – Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.

MÁTRICE 2, matrice, s. f. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de linii sau rînduri, fiecare rînd avînd același număr de numere, aranjate în coloane.

MATRÍCE s.f. I. Organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naștere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular cu un anumit număr de linii sau rânduri, fiecare rând având același număr de numere dispuse în coloane. [Var. matriță s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].

MATRÍCE s. f. 1. organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naștere; uter. ◊ (fig.) origine. 2. substanța fundamentală a țesutului conjunctiv. 3. partea fundamentală, nediferențiată, a citoplasmei, a cromozomilor etc. 4. substanță în care este inclusă o fosilă. 5. (mat.) tablou dreptunghiular dintr-un anumit număr de linii sau rânduri dispuse în coloane. 6. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente. (< fr. matrice, lat. matrix, -icis)

MATRÍCE2 f. log. Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice

MATRÍCE1 f. înv. Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; mitră; uter. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice

matrice f. 1. Anat. unul din organele interne (la femei); 2. tipar în care se toarnă metale pentru litere tipografice, monede, medalii; 3. registru original după care s’a stabilit rolurile contribuțiunilor.

*matríce f. (lat. mátrix, -icis, mamă, origine. V. matriculă). Anat. Organu în care se face concepțiunea (mitră). Tiparu în care se toarnă literele tipografice, monetele, medaliile ș. a. Registru original după care s’aŭ stabilit rolurile contribuțiunilor. – Uniĭ zic matríță, pl. e. V. mitrică.

mătrice f. 1. colici, mai ales la prunci; 2. boală de vite: pântecărie; 3. plantă aromatică, crește pe lângă locuințele și gardurile din sate, uneori cultivată prin grădini (Pyrethrum parthenium). [Lat. MATRICEM].

mătríce f. (lat. mátrix, -icsi. V. matrice). Colicĭ la copiiĭ micĭ. Granat, piretru.

mătríce, mătrici, s.f. – (med.) 1. Reumatism (Țiplea, 1906): „Când ți se răscolește mătricea, se va schimba vremea” (Lenghel, 1979). (Trans., Maram., inclusiv în Maram. din dreapta Tisei). 2. Varice (se umflă venele de la pulpa piciorului). 3. Colici intestinali. – Lat. matricem (Pușcariu, CDDE, cf. DER; Șăineanu, Scriban); var. a lui matrice (< lat. matrix) (MDA).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matríce (mat., biol.) (ma-tri-) s. f., art. matrícea, g.-d. art. matrícei; pl. matríce

matríce (anat.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei

matríce (mat., log.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei; pl. matríce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MATRÍCE s. v. geneză, naștere, obârșie, origine, proveniență.

matrice s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. GRANAT. MITRĂ. MUȘEȚEL. PARACHERNIȚĂ. REUMATISM. SPASM. SPILCUȚĂ. UTER. VENTRILICĂ.

matrice s. v. GENEZĂ. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ.

MĂTRÍCE s. v. colică, crampă, granat, mitră, mușețel, paracherniță, reumatism, spasm, spilcuță, uter, ventrilică.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mătríce (mătríci), s. f.1. (Înv.) Uter, sîn matern. – 2. Crampe la noii-născuți. – 3. (Trans., Maram.) Reumatism. – 4. (Banat) Oaie cu lapte. – 5. Mușețel (Matricaria chamomilla). – 6. Plantă, Pyrethrum parthenium. – 7. Paracherniță (Parietaria officinalis). – 8. Bobornic (Veronica officinalis). – Mr. mătrică. Lat. matricem (Pușcariu 1051; Candrea-Dens., 1072; REW 5422). E dubletul lui matrice, s. f. (uter), din fr. matrice și al lui matriță, s. f. (tipar, formă), din germ. Matrize. Der. mătricer, s. m. (Banat, cioban care păzește oile cu lapte).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

matrice (petrogr.), (engl.= matrix) liant al rocilor detritice psefitice (conglomerate, brecii) și psamitice (→ graywacke), de natură alogenă (min. argiloase, mice, clorite, micrite carbonatice). M. formată prin acumulare sindepozițională cu clastele pe care le înglobează este o protom., cea rezultată prin alterarea și substituția clastelor instabile din p.d.v. chimic este epim., iar recristalizarea fracțiunii argiloase din protom. conduce la apariția unei ortom.

mătríce, mătrici, s.f. – (med.) 1. Reumatism (Țiplea 1906): „Când ți se răscolește mătricea, se va schimba vremea” (Lenghel 1979). 2. Varice (se umflă venele de la pulpa piciorului). 3. Colici intestinali. – Lat. matricem (DER).

Intrare: matrice
  • silabație: -tri-
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matrice
  • matricea
plural
  • matrice
  • matricele
genitiv-dativ singular
  • matrice
  • matricei
plural
  • matrice
  • matricelor
vocativ singular
plural
Intrare: mătrice
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătrice
  • mătricea
plural
  • mătrici
  • mătricile
genitiv-dativ singular
  • mătrici
  • mătricii
plural
  • mătrici
  • mătricilor
vocativ singular
plural