4 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

MATISÓR, -OÁRE, matisori, -oare, s. m. și f. Lucrător care face operația de matisare. – Cf. matisa.

MATISÓR, -OÁRE, matisori, -oare, s. m. și f. Lucrător care face operația de matisare. – Cf. matisa.

matisór s. m., pl. matisóri

matisór s. m., pl. matisóri

MATISÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care matisează. [Cf. fr. matisseur].

MATISÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în lucrări de matisare. (< fr. matisseur)

MĂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui maț.Maț + suf. -ișor.

MÂȚIȘÓR, mâțișori, s. m. 1. (Pop.) Diminutiv al lui mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [Pl. și: (2, n.) mâțișoare] – Mâț + suf. -ișor.

MĂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui maț.Maț + suf. -ișor.

MÂȚIȘÓR, mâțișori, s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [Pl. și: (2, n.) mâțișoare] – Mâț + suf. -ișor.

MĂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui maț. Să nu deie cineva ca să-mi pierdeți voi vrun mățișor. SBIERA, P. 112. Trimise mațele la pîrău.. după ce numără pînă și cel mai mic mățișor. ISPIRESCU, E. 66.

MÎȚIȘÓR, mîțișori, s. m. 1. Diminutiv al lui m î ț. Un mîțișor pe care-l deprinsese... să steie în mijlocul mesei, pe picioarele de dinapoi. SBIERA, P. 246. 2. (Mai ales la pl.) Spic pufos cu flori de un singur sex (la salcie, stejari, alun etc.). Trăsura trecea pe drumul larg, pe sub sălcii bătrîne pline de mugurii vieții înnoite, mîțișori cenușii și lucioși. SADOVEANU, O. IV 9. Poate scu-tura-va vîntul mîțișorii vrunei sălcii peste groapa mea. VLAHUȚĂ, O. A. I 43. – Pl. (2) și: (n.) mîțișoare (PAMFILE, M. R. I 268).

matisoáre s. f., g.-d. art. matisoárei; pl. matisoáre

mățișór (maț mic) s. n., pl. mățișoáre

mâțișór (pisic mic, plantă) s. m., pl. mâțișóri

matisoáre s. f., g.-d. art. matisoárei; pl. matisoáre

mățișór s. n., pl. mățișoáre

mâțișór (zool., bot.) s. m., pl. mâțișóri

MĂȚIȘÓR s. (ANAT.) (reg.) mățiguș.

MÂȚIȘÓR s. v. ament, papanaș, stâlpare.

Intrare: matisor
substantiv masculin și feminin (MF66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular matisor matisorul matisoare matisoarea
plural matisori matisorii matisoare matisoarele
genitiv-dativ singular matisor matisorului matisoare matisoarei
plural matisori matisorilor matisoare matisoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mățișor
mățișor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mățișor mățișorul
plural mățișoare mățișoarele
genitiv-dativ singular mățișor mățișorului
plural mățișoare mățișoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mâțișor (s.m.)
mâțișor (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâțișor mâțișorul
plural mâțișori mâțișorii
genitiv-dativ singular mâțișor mâțișorului
plural mâțișori mâțișorilor
vocativ singular
plural
Intrare: mâțișor (s.n.)
mâțișor (s.n.)
substantiv neutru (N11) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâțișor mâțișorul
plural mâțișoare mâțișoarele
genitiv-dativ singular mâțișor mâțișorului
plural mâțișoare mâțișoarelor
vocativ singular
plural