căutare avansată
Din totalul de 28 sunt afișate 20 definiții pentru matisor, mățișor, mâțișor (s.n.), mâțișor (s.m.)   declinări

MATISÓR, -OÁRE, matisori, -oare, s. m. și f. Lucrător care face operația de matisare. – Cf. matisa.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MATISÓR, -OÁRE, matisori, -oare, s. m. și f. Lucrător care face operația de matisare. – Cf. matisa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

matisór s. m., pl. matisóri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

matisór s. m., pl. matisóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MATISÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care matisează. [Cf. fr. matisseur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MATISÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în lucrări de matisare. (< fr. matisseur)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui maț.Maț + suf. -ișor.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂȚIȘÓR, mâțișori, s. m. 1. (Pop.) Diminutiv al lui mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [Pl. și: (2, n.) mâțișoare] – Mâț + suf. -ișor.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui maț.Maț + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂȚIȘÓR, mâțișori, s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [Pl. și: (2, n.) mâțișoare] – Mâț + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui mîț. Să nu deie cineva ca să-mi pierdeți voi vrun mâțișor. SBIERA, P. 112. Trimise mațele la pîrău.. după ce numără pînă și cel mai mic mâțișor. ISPIRESCU, E. 66.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

MÎȚIȘÓR, mîțișori, s. m. 1. Diminutiv al lui m î ț. Un mîțișor pe care-l deprinsese... să steie în mijlocul mesei, pe picioarele de dinapoi. SBIERA, P. 246. 2. (Mai ales la pl.) Spic pufos cu flori de un singur sex (la salcie, stejari, alun etc.). Trăsura trecea pe drumul larg, pe sub sălcii bătrîne pline de mugurii vieții înnoite, mîțișori cenușii și lucioși. SADOVEANU, O. IV 9. Poate scu-tura-va vîntul mîțișorii vrunei sălcii peste groapa mea. VLAHUȚĂ, O. A. I 43. – Pl. (2) și: (n.) mîțișoare (PAMFILE, M. R. I 268).
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

matisoáre s. f., g.-d. art. matisoárei; pl. matisoáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mățișór (maț mic) s. n., pl. mățișoáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mâțișór (pisic mic, plantă) s. m., pl. mâțișóri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

matisoáre s. f., g.-d. art. matisoárei; pl. matisoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mățișór s. n., pl. mățișoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mâțișór (zool., bot.) s. m., pl. mâțișóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂȚIȘÓR s. (ANAT.) (reg.) mățiguș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂȚIȘÓR s. v. ament, papanaș, stâlpare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink