Din totalul de 26 sunt afișate 20 definiții pentru matisor, mățișor, mâțișor (s.m.), mâțișor (s.n.)   declinări

MATISÓR, -OÁRE, matisori, -oare, s. m. și f. Lucrător care face operația de matisare. – Cf. matisa.

MATISÓR, -OÁRE, matisori, -oare, s. m. și f. Lucrător care face operația de matisare. – Cf. matisa.

matisór s. m., pl. matisóri

matisór s. m., pl. matisóri

MATISÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care matisează. [Cf. fr. matisseur].

MATISÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în lucrări de matisare. (< fr. matisseur)

MĂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui maț.Maț + suf. -ișor.

MÂȚIȘÓR, mâțișori, s. m. 1. (Pop.) Diminutiv al lui mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [Pl. și: (2, n.) mâțișoare] – Mâț + suf. -ișor.

MĂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui maț.Maț + suf. -ișor.

MÂȚIȘÓR, mâțișori, s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [Pl. și: (2, n.) mâțișoare] – Mâț + suf. -ișor.

MĂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui maț. Să nu deie cineva ca să-mi pierdeți voi vrun mățișor. SBIERA, P. 112. Trimise mațele la pîrău.. după ce numără pînă și cel mai mic mățișor. ISPIRESCU, E. 66.

MÎȚIȘÓR, mîțișori, s. m. 1. Diminutiv al lui m î ț. Un mîțișor pe care-l deprinsese... să steie în mijlocul mesei, pe picioarele de dinapoi. SBIERA, P. 246. 2. (Mai ales la pl.) Spic pufos cu flori de un singur sex (la salcie, stejari, alun etc.). Trăsura trecea pe drumul larg, pe sub sălcii bătrîne pline de mugurii vieții înnoite, mîțișori cenușii și lucioși. SADOVEANU, O. IV 9. Poate scu-tura-va vîntul mîțișorii vrunei sălcii peste groapa mea. VLAHUȚĂ, O. A. I 43. – Pl. (2) și: (n.) mîțișoare (PAMFILE, M. R. I 268).

matisoáre s. f., g.-d. art. matisoárei; pl. matisoáre

mățișór (maț mic) s. n., pl. mățișoáre

mâțișór (pisic mic, plantă) s. m., pl. mâțișóri

matisoáre s. f., g.-d. art. matisoárei; pl. matisoáre

mățișór s. n., pl. mățișoáre

mâțișór (zool., bot.) s. m., pl. mâțișóri

MĂȚIȘÓR s. (ANAT.) (reg.) mățiguș.

MÂȚIȘÓR s. v. ament, papanaș, stâlpare.