13 intrări

Articole pe această temă:

79 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAT2, -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters2. 2. (Despre sticlă; p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.

MAT1 s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.). ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

MAT1 s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.). ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

mat1 [At: SADOVEANU, O. XI, 623 / E: ger Matt, fr mat, tc mat] 1 sn (La jocul de șah; îs) Șah ~ Situație în care regele unuia dintre jucători trebuie să se predea, determinându-se astfel pierderea partidei. 2 sn (Fam; îe) A face ~ (pe cineva) A pune pe cineva în situația de a se recunoaște învins într-o luptă, într-o dispută etc. 3 i Cuvânt cu care se anunță situația de mat (1) în cursul jocului.

mat2, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: mați, ~e / E: fr mat, ger matt] 1 Fără luciu, fără strălucire. 2 (D. sticlă sau obiecte de sticlă) Lipsit de transparență Vz opac. 3 Fără lumină Si: acoperit, împâclit. 4 (Fig; d. sunete) Care are rezonanță slabă Si: înfundat, surd.

MAT2, -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters2. 2. (Despre sticlă; p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.[1]

  1. Forma de masculin plural (mați) lipsește în sursă și a fost adăugată de noi. — gall

MAT1 s. n. (Uneori în compusul șah-mat) Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia din părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinîndu-se astfel sfîrșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a bate (pe cineva) la jocul de șah; fig. a pune (pe cineva) în situația de a nu mai putea spune sau face nimic, de a se recunoaște învins. ♦ (Adjectival, despre rege la jocul de șah) Aflat în situația descrisă mai sus. Regele e mat.

MAT2, -Ă, mați, -te, adj. Fără luciu, fără strălucire, șters. Ochii îi deveniseră de un albastru mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223. Cu coatele pe masă, cu obrazul arămiu-mat.. declamă autoritar, ca într-un consiliu de familie. C. PETRESCU, Î. I 6. Din cerul mat, încovoiat pe zare Ca un imens cuptor de porțelan Un soare imobil și diafan Trimite raze perpendiculare. TOPÎRCEANU, M. 18. ◊ (Adverbial) Mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat. EMINESCU, N. 81. ♦ (Despre sticlă) Care nu este transparentă. Era o odăiță cu divan și c-un dulăpior cu geam mat alături. SADOVEANU, P. M. 184. ♦ Fig. (Despre sunete) Fără rezonanță, surd. Răsună-n noaptea lumei cîntul mării blînd și mat. EMINESCU, O. IV 119.

MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; șters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanță. [< fr. mat].

MAT s.n. Situație la jocul de șah în care regele uneia dintre părți este într-o poziție în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ A face (pe cineva) mat = a câștiga o partidă de șah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].

MAT1 s. n. (șah) situație în care regele uneia dintre părți este într-o poziție în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ♦ a face (pe cineva) ~ = a) a câștiga o partidă de șah contra cuiva; b) (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva. (< fr. mat)

MAT2, -Ă adj. 1. lipsit de luciu; opac. 2. (despre sunete) lipsit de rezonanță. (< fr. mat)

MAT2 n. Situație în cadrul unei partide de șah, în care regele uneia dintre părți nu-și poate părăsi locul fără a fi prins, determinându-se în felul acesta sfârșitul partidei în favoarea părții adverse. /<fr. mat, germ. Matt

MAT1 ~ă (mați, ~e) 1) Care este lipsit de luciu; fără strălucire. 2) (despre sticlă) Care este lipsit de transparență; fără transparență. 3) (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fără rezonanță; șters; surd. /<fr. mat, germ. matt

mat a. 1. ce n’are lustru: aur mat; 2. (la jocul de șah) perdut: șah și mat.

2) *mat, -ă adj. (fr. mat, d. mat 1). Fără lustru: geamurĭ mate (cețate), aur mat. Fără răsunet, înfundat: sunet mat.

1) *mat adj. fix. (fr. mat, it. matto, germ. matt, turc. mat, d. pers. mat, mort, šâh mat, șahu e mort [la joc]). La jocu de șah, învins (vorbind de rege). S. n., pl. urĭ. Manevra pin care-l facĭ mat pe rege. (V. marț 2).

MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre s. m. și f. = scobar; (fam.) mațe-goale s. m. și f. = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte s. m. și f. = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

MÂȚ, mâți, s. m. 1. (Pop.) Cotoi, motan, pisoi; p. restr. puiul (de sex masculin al) pisicii. 2. Mâțișor (2). – Din mâță (derivat regresiv).

maț sn [At: PSALT. HUR. 118r/1 / Pl: ~e / E: ml matia] 1 (Mpl) Intestin la animale și la oameni. 2 (Pop; îs) ~ul (cel sau ăl) gros sau ~ul curului, ~ul șezutului, ~ul dosului, ~ul umblării, ~ul dâpă urmă, ~ul lupăsc Intestin gros. 3 (Pop; îs) ~ul (cel) subțire Intestin subțire. 4 (Pop; îs) ~ul orb (sau mort) Apendice. 5 (Pop; îe) A i se lărgi (sau a i se lungi) cuiva ~ul (spre ceva) A se lăcomi la ceva. 6 (Pfm; îe) A fierbe ~ele în cineva A fi foarte enervat, înfuriat. 7 (Pop; îe) A-l pătrunde la ~e A-l surprinde ceva. 8 (Îae) A-l afecta ceva. 9 (Pop; îe) A frige (sau, rar, a pătrunde) pe cineva la ~e A face cuiva un mare neajuns. 10 (Pfm; îe) A fi pestriț (sau tărcat rău, câine) la ~e sau a fi cu ~e (sau ~ele) tărcate sau bălțate ori a avea ~e pestrițe (sau negre) A fi rău la suflet. 11 (Îae) A fi zgârcit. 12 (Reg; îla) Iute (sau strâmt) la ~ Arțăgos. 13 (Reg; lpl) Organe interne ale unor ființe. 14 (Îrg) Strună făcută din maț (1). 15 (Pfm; îc) ~e-fripte Om sărac, care n-are ce mânca. 16 (Pfm; îae) Om rău Si: abraș, afurisit. 17 (Pfm; îac) Om zgârcit. 18 (Pfm; îc) ~e-pestrițe (sau ~-albastre) Om foarte zgârcit. 19 (Pfm; îac) Om rău, primejdios și nesincer. 20 (Pop; îc) ~-uscat Om foarte sărac. 21 (Pop; îc) ~e-goale sau ~-gol Om calic. 22 (Pop; îc) ~e-sparte (sau ~-rupte) ori ~-gros (sau ~-spart, ~-dă-cal) Om care mănâncă prea mult. 23 (Pop; îc) ~e-acre Om rău. 24 (Iht; reg; îc) ~e-negre Scobar (Chondostroma nasus) 25 (Atm; reg; îc) ~u-lupului Beregată. 26 (Reg; îc) ~ul-pământului Floare nedefinită mai îndeaproape. 27 (Îvp) Pântece. 28 (Îvp; prc) Stomac. 29 (Pop; îe) A cârceia la ~e sau la inimă (pe cineva) A avea crampe. 30 (Pop) Pântece al femeii ca loc unde se concepe fătul Vz măruntaie. 31 (Înv; îlav) Din (sau de) ~e De la naștere. 32 (Atm; înv) Mijloc al corpului omenesc. 33 (Fig; înv) Interior, adânc al ființei omenești Si: inimă, măruntaie, pântece, rărunchi, suflet. 34 (Pan) Tub elastic având diverse utilizări. 35 (Pan; reg) Muc de lumânare. 36 (Îvr) Șirag. 37 (Reg) Colac făcut dintr-o bucată lungă de aluat răsucită ca o căsuță de melc. 38 (Pan; pfm) Părți care alcătuiesc interiorul unui obiect, ceea ce se găsește înăuntru. 39 (Reg) Miez fibros și gelatinos în care stau sâmburii la unele fructe. 40 (Reg) Adânc.

mâț [At: ȚICHINDEAL, F. 20/5 / Pl: ~i / E: drr mâță] 1 sm (Pop) Mascul al pisicii Si: cotoi, (rar) mâțan (1), mâtoc (1), mâțoc (1), mâtârlan (1), motan, pisoi. 2 sm (Pgn) Pisică (Felis domestica). 3-4 sm (Prc) Pui (de sex masculin al) pisicii Si: (rar) mâțan (2-3), mâtoc (2-3), mâțoc (2-3), mâtârlan (2-3). 5 sm (D. oameni; îe) Ca un ~ plouat Fără chef, abătut. 6 av (Cu valoare de superlativ absolut; îs) Ud (sau udat) ~ Ud până la piele. 7-8 i (Reg) Strigăt cu care (se cheamă sau) se gonesc pisicile. 9 sm (Reg; dep) Cal slab, pricăjit Si: (reg) mâțoc (4). 10 sm (Reg) Pește cu mustăți, nedefinit mai îndeaproape. 11 sm (Bot; reg; mpl) Mâțișor (4). 12 sm (Bot; Trs; Buc) Răchită Si: (reg) mâțâieș. 13 sm (Reg) Cursă primitivă de șoareci Si: (reg) mâță (59). 14 sm Bucată de lemn, găurită, din patul gaterului. 15 sm Fiecare dintre bucățile de lemn, lungi de circa un metru, care se pun la marginile acoperișului, în afară, la casele care nu au streșini, pentru a feri pereții de ploaie.

MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre = scobar; (fam.) mațe-goale = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

MÂȚ, mâți, s. m. (Pop.) 1. (Pop.) Cotoi, motan, pisoi; p. restr. puiul (de sex masculin al) pisicii. 2. Mâțișor (2). – Din mâță (derivat regresiv).

MAȚ, mațe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Intestin al animalelor și păsărilor sau (popular) al oamenilor. Trimise mațele la pîrîu cu o credincioasă d-ale ei. ISPIRESCU, E. 66. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. A fi pestriț la mațe (sau cu mațele pestrițe) v. pestriț. ◊ Compus: (familiar) mațe-goale (sau fripte) = denumire disprețuitoare dată unui om sărac și lihnit de foame, p. ext. unui om pentru care cineva nu are considerație. Ajungem la sfîntul Ilie în Gorgani, – moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-vodă.... mațe-fripte după noi. CARAGIALE, O. I 46. Mațe-negre = (iht.) scobai. 2. (Învechit) Tub flexibil (de cauciuc), furtun. Trofin se duse și supse apă din butoiaș printr-un maț de cauciuc vechi. DUMITRIU, P. E. 13. Turcii înmărmureau, unii cu gura pe mațul narghilelelor, alții cu gura căscată. DELAVRANCEA, la TDRG.

MÎȚ, mîți, s. m. 1. Pisică sau pui de pisică. Smîrțoagele lui de cai erau... slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. Ea o tot azvîrlit cu bolohani în mîț, doar s-ar întoarce înapoi, acasă. ȘEZ. I 185. 2. (Regional) Mîțișor (2).

MAȚ ~e n. pop. (la om și la unele animale) Parte a aparatului digestiv în formă de tub cuprinsă între stomac și anus; intestin. /<lat. matia

MÂȚ ~i m. 1) pop. Masculul pisicii. 2) Pui de mâță; pisoi. /Din mâță

maț n. 1. partea tubului digestiv, lungă și împletecită, ce vine după stomac: maț de bou; 2. conduct lung și puțin larg; adaptat la o mașină hidraulică; 3. pl. intestine; fig. pestrit la mațe, cu mațe pestrițe. Mold. rău la culme. [Lat. vulg. MATTA = INTESTINA].

mațe-fripte m. sărac lipit (ale cărui mațe sunt fripte de foame): merge.... mațe-fripte după noi CAR.

mațe-negre n. pl. alt nume dat scobarului (pește cu mațele negre), ajunge până la mărimea de 1/2 kg.

maț n., pl. e (lat. matia, de unde mațe, apoĭ un sing. maț). Intestin, tub digestiv: mațele de vită umplute cu carne tocată se numesc „cîrnațĭ”. Tub de caucĭuc (pl. urĭ): un maț de scos vin din butoĭ. Om cu mațe pestrițe saŭ pestriț la mațe, om răŭ.

mîț m. (V. mîță). Mold. Munt. Puĭ de mîță. – Și mîțan, mîțoĭ cînd e maĭ mare și mîțișor, mîțuc, mîțunc cînd e maĭ mic. În Ban.(?) mîț = „mîță”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mat1 adj. m., pl. mați; f. mátă, pl. máte

mat adj. m., pl. mați; f. sg. mátă, pl. máte

!máțe-frípte (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-frípte; pl. máțe-frípte

!máțe-goále (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-goále; pl. máțe-goále

máțe-négre (pește) (-ne-gre) s. m., pl. máțe-négre

!máțe-pestríțe (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-pestríțe; pl. máțe-pestríțe

mâț (pop.) s. m., pl. mâți

máțe-frípte s. m. invar.

máțe-négre s. m. invar. (sil. -gre)

máțe-pestríțe s. m. invar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAT adj. 1. v. opac. 2. lăptos. (Un geam ~.)

Mat ≠ strălucitor, străveziu, transparent

ÎNCURCĂTURĂ DE MÁȚE s. v. ileus, ocluziune intestinală.

MÁȚE s. pl. v. abdomen, adânc, adâncime, afund, burtă, fund, inimă, măruntaie, pântece, stomac, suflet.

MAȚE-NÉGRE s. pl. v. scobar.

MÂȚ s. v. ament, cotoi, motan, pisoi.

încurcătură de mațe s. v. ILEUS. OCLUZIE INTESTINALĂ.

mațe s. pl. v. ABDOMEN. ADÎNC. ADÎNCIME. AFUND. BURTĂ. FUND. INIMĂ. MĂRUNTAIE. PÎNTECE. STOMAC. SUFLET.

mîț s. v. AMENT. COTOI. MOTAN. PISOI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mat s. n. Final la jocul de șah. Tc. mat (T. Papahagi, GS, VII, 295), în parte prin intermediul fr. mat.

maț (máțe), s. n.1. (Pl., înv.) Viscere. – 2. Intestin. – 3. Tub flexibil. – Mr. mațu, megl. maț(ă), istr. mǫțę. Lat. matia (Candrea, Revista Ist. Archeol., VII, 83; Pușcariu 1048; Candrea-Dens., 1070; REW 5412), cf. napol. matsse, sard. matssa; sing. refăcut după mațe, pl. normal din matia*mață, cf. megl. (Byck-Graur 36). – Der. mățar, s. m. (vînzător de mațe); măți, vb. refl. (Trans., a se sforța).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mâț, mâți, s.m. – Motan, pisoi. ♦ (onom.) Mâț, Măț, nume de familie (177 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Mâți, poreclă pentru locuitorii din Mara (Papahagi, 1925; ALRRM, 1969) („Crâceșteníi îs mâț, dípce-s mulți oameni cu otíi albi”), Buteasa și Șomcuta Mare. – Der. regr. din mâță (Scriban, DEX, MDA).

mâț, mâți, s.m. – Motan, pisoi. Mâț, poreclă pentru locuitorii din Mara (ALR 1969). „Crâceșteníi îs mâț, dípce-s mulți oameni cu otíi albi” (Papahagi 1925: 315); poreclă și pentru locuitorii din Șomcuta Mare. – Der. regr. din mâță.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAȚ subst. 1. Maț-gros, Ioan (Sd XI 71) zis și Mațgras (ib. 61); Mățești s. sau < mîț(ă). 2. + -ilă: Mațil, R. (16 B I 177); Mățil(ă), Dr. (16 B I 38; Glos). 3. Mățelea, Stoica (17 B II 305) < maț + -el, -ea; Mățălea, P. (VT); Mățîlea, Preda, popa, Dinu, 1834 (AO XXI 171). 4. +-oiu: Mățoiul (17 B II 103); Amățoaei, N. oct. 5. Mațoian, Gr. (A Gen I 106). 6. + -ea, Mațea, t. (16 A II 148). 7. Mățic țig. (ib. 132). 8. + -ă: Mață, Gașpar (Glos). 9. + -an: Mațan (Mar); Mățănescul, Fl., olt. (Sd VI485). 10. Mățu (Hur); – Stanciu, olt. 1619 (Sd VI 464). 11. Mățug (16 B III 87); Mățog, Barbu (Șchei I). 12. Mățuiul, Onică (16 AI 317). 13. + -otă: Mațotă, Stan (17 A V 70). 14. Cf. epitetul Mațe-fripte „Sărăcilă”. Formele de mai sus s-au dat ca epitete oamenilor lacomi, la fel cu cele atît de numeroase relative la pîntece. Următoarele forme pot veni și din alte teme: 15. Mățău b., ard., 1680 (Paș) și s. în r. Muscel, pe care Pașca îl explică din blg. Maцo hipocor. din Matei (Weig); – Iane, munt. (Sd V 446). 16. Mățăiul, mold. (Ștef). 17. Măționa t. 18. Mațina, fiul lui Micul (17 A II 124). 19. Mățcăiu b. (16 A II 79).

MÎȚ(A) subs. 1. Mîț b, (Moț); Mîțu, I. (AO XVI 353); -l, munt. (17 B I 450); -l, mold, (Glos); Mățul, 1612 (Olt); – mold. (Sd XXI). 2. Miță, fam., mold., act.; Mîță-blîndă, I, (Bîr I); Măță (Ard); Mățăști s. (Sd XXI). 3. Mițe (Sd XVI). 4. Mîțiu, Ioan, act. 5. Mițelea, St, (17 B III 247). Unele forme se confundă cu derivatele de la Maț.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi pestriț la mațe expr. (pop.) 1. a fi rău la suflet. 2. a fi foarte zgârcit.

a o ține ca gaia-mațu expr. 1. a ține ceva strâns, ferm. 2. a insista în mod obsesiv într-o anumită direcție.

a trage pe mațele altuia expr. (intl.) a cânta la vioară.

a umple mațu’ expr. a mânca pe săturate.

a-i face cuiva mațele coadă de zmeu expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.

a-și vărsa și mațele expr. a vomita foarte mult.

aurul mâțului expr. (glum.) metal comun asemănător la aspect cu aurul

încurcătură de mațe expr. (pop.) ocluzie intestinală.

mațe-fripte s. m. invar. 1. om sărac. 2. om rău / afurisit. 3. om zgârcit.

mațe-goale s. m. invar. om sărac.

mațe-pestrițe expr. 1. om rău. 2. om zgârcit.

Mațo Grosso expr. (glum.) intestinul gros.

mătreață cu mațe expr. (glum.) păduchi.

Intrare: mat (adj.)
mat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mat
  • matul
  • matu‑
  • ma
  • mata
plural
  • mați
  • mații
  • mate
  • matele
genitiv-dativ singular
  • mat
  • matului
  • mate
  • matei
plural
  • mați
  • maților
  • mate
  • matelor
vocativ singular
plural
Intrare: mat (s.n.)
mat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mat
  • matul
  • matu‑
plural
  • maturi
  • maturile
genitiv-dativ singular
  • mat
  • matului
plural
  • maturi
  • maturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Maț
nume propriu (I3)
  • Maț
Intrare: maț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maț
  • mațul
  • mațu‑
plural
  • mațe
  • mațele
genitiv-dativ singular
  • maț
  • mațului
plural
  • mațe
  • mațelor
vocativ singular
plural
Intrare: mațe-fripte (s.f.)
mațe-fripte2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mațe-fripte
  • mațe-fripte
plural
  • mațe-fripte
  • mațe-fripte
genitiv-dativ singular
  • mațe-fripte
  • mațe-fripte
plural
  • mațe-fripte
  • mațe-fripte
vocativ singular
plural
Intrare: mațe-fripte (s.m.)
mațe-fripte1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mațe-fripte
  • mațe-fripte
plural
  • mațe-fripte
  • mațe-fripte
genitiv-dativ singular
  • mațe-fripte
  • mațe-fripte
plural
  • mațe-fripte
  • mațe-fripte
vocativ singular
plural
Intrare: mațe-goale (s.f.)
mațe-goale2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mațe-goale
  • mațe-goale
plural
  • mațe-goale
  • mațe-goale
genitiv-dativ singular
  • mațe-goale
  • mațe-goale
plural
  • mațe-goale
  • mațe-goale
vocativ singular
plural
Intrare: mațe-goale (s.m.)
mațe-goale1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mațe-goale
  • mațe-goale
plural
  • mațe-goale
  • mațe-goale
genitiv-dativ singular
  • mațe-goale
  • mațe-goale
plural
  • mațe-goale
  • mațe-goale
vocativ singular
plural
Intrare: mațe-negre
  • silabație: -ne--gre
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mațe-negre
  • mațe-negre
plural
  • mațe-negre
  • mațe-negre
genitiv-dativ singular
  • mațe-negre
  • mațe-negre
plural
  • mațe-negre
  • mațe-negre
vocativ singular
plural
Intrare: mațe-pestrițe (s.f.)
mațe-pestrițe2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mațe-pestrițe
  • mațe-pestrițe
plural
  • mațe-pestrițe
  • mațe-pestrițe
genitiv-dativ singular
  • mațe-pestrițe
  • mațe-pestrițe
plural
  • mațe-pestrițe
  • mațe-pestrițe
vocativ singular
plural
Intrare: mațe-pestrițe (s.m.)
mațe-pestrițe1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mațe-pestrițe
  • mațe-pestrițe
plural
  • mațe-pestrițe
  • mațe-pestrițe
genitiv-dativ singular
  • mațe-pestrițe
  • mațe-pestrițe
plural
  • mațe-pestrițe
  • mațe-pestrițe
vocativ singular
plural
Intrare: Mâț
Mâț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mâț
Intrare: mâț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâț
  • mâțul
  • mâțu‑
plural
  • mâți
  • mâții
genitiv-dativ singular
  • mâț
  • mâțului
plural
  • mâți
  • mâților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mat (adj.)

  • 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 NODEX sinonime: opac (adj.) șters (adj.) antonime: strălucitor 3 exemple
    exemple
    • Ochii îi deveniseră de un albastru mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223.
      surse: DLRLC
    • Cu coatele pe masă, cu obrazul arămiu-mat, declamă autoritar, ca într-un consiliu de familie. C. PETRESCU, Î. I 6.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat. EMINESCU, N. 81.
      surse: DLRLC
  • 2. prin extensiune (Despre sticlă; despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență.
    exemple
    • Era o odăiță cu divan și c-un dulăpior cu geam mat alături. SADOVEANU, P. M. 184.
      surse: DLRLC
  • 3. Fără lumină.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: acoperit (adj.) împâclit un exemplu
    exemple
    • Din cerul mat, încovoiat pe zare Ca un imens cuptor de porțelan Un soare imobil și diafan Trimite raze perpendiculare. TOPÎRCEANU, M. 18.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat (Despre sunete) Care are rezonanță slabă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 NODEX sinonime: surd înfundat (adj.) șters (adj.) un exemplu
    exemple
    • Răsună-n noaptea lumei cîntul mării blînd și mat. EMINESCU, O. IV 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

mat (s.n.)

  • 1. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei.
    surse: DEX '09 DN MDN '00 NODEX
    • 1.1. expresie A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.).
      surse: DEX '09 sinonime: învinge
    • 1.2. expresie A face (pe cineva) mat = a bate (pe cineva) la jocul de șah.
      surse: DLRLC DN MDN '00
    • 1.3. expresie figurat A face (pe cineva) mat = a pune (pe cineva) în situația de a nu mai putea spune sau face nimic, de a se recunoaște învins.
      surse: DLRLC DN MDN '00
    • 1.4. interjecție Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului.
      surse: DEX '09
    • 1.5. (și) adjectival (Despre rege la jocul de șah) Aflat în situația descrisă mai sus.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Regele e mat.
        surse: DLRLC

etimologie:

maț mai ales la plural

  • 1. Intestin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intestin (s.n.) diminutive: mățișor un exemplu
    exemple
    • Trimise mațele la pîrîu cu o credincioasă d-ale ei. ISPIRESCU, E. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A fi pestriț la mațe (sau cu mațele pestrițe).
      surse: DLRLC
  • 2. popular Tub flexibil (de cauciuc).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furtun 2 exemple
    exemple
    • Trofim se duse și supse apă din butoiaș printr-un maț de cauciuc vechi. DUMITRIU, P. E. 13.
      surse: DLRLC
    • Turcii înmărmureau, unii cu gura pe mațul narghilelelor, alții cu gura căscată. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

mațe-fripte

  • 1. Om sărac, care n-are nici ce mânca.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ajungem la sfîntul Ilie în Gorgani, – moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-vodă.... mațe-fripte după noi. CARAGIALE, O. I 46.
      surse: DLRLC
  • 2. Om rău, afurisit.
    surse: DEX '09
  • 3. Om zgârcit.
    surse: DEX '09

etimologie:

mațe-goale

  • 1. Om sărac.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

mațe-negre

etimologie:

mațe-pestrițe

  • 1. Om rău și foarte zgârcit.
    surse: DEX '09

etimologie:

mâț

etimologie: