3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁȘTEHĂ, maștehe, s. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă. [Var.: máștihă, máștigă s. f.] – Din sl. mašteha.

MÁȘTEHĂ, maștehe, s. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă. [Var.: máștihă, máștigă s. f.] – Din sl. mašteha.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă; maștehă. 2. Adj. (Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦ Fig. Aspru, crud, nemilos. – Et. nec.

MÁȘTIGĂ s. f. v. maștehă.

MÁȘTIHĂ s. f. v. maștehă.

maștehă sf [At: (a. 1640) GCR I, 90/26 / V: maște, ~egă, ~tică, ~tie, ~tihă, ~tigă, ~tină / G-D: maște-mea, măști-mi / Pl: ~he / E: slv маштeχa] (Îrg) Mamă vitregă.

mașter, ~ă [At: FL. D. (1680), 81r/18 / V: ~e sf / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 smf (Îrg) Părinte vitreg. 2 a (Reg; d. frați, surori) Vitreg. 3 a (Fig) Nemilos.

MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, adj. Care se poartă neomenos cu altul; aspru, rău, crud. V. vitreg. (Fig.) Și-ntr-o noapte-un vifor mașter ți-a smuls cumpăna fîntînii. GOGA, C. P. 37.

MÁȘTERĂ, maștere, s. f. Mamă vitregă. Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat. DAVILA, V. V. 34. Că-i de vină maică-ta, Maică-ta, Mașteră-ta, Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 257. – Variante: máștihă (SADOVEANU, D. P. 65, NEGRUZZI, S. II 144), máștigă (ALECSANDRI, T. I 356), máștie (SBIERA, P. 169), máștină (ȘEZ. VII 71) s. f.

*MAȘTEHĂ s. f. (Mold., Olt., Trans. S) Mamă vitregă: A: Iară de să va afla cu maștehă-sa, 12 ai post. ȘT, 293. La maștehă-sa de greși, 9 ai post. PRAV., 101v. Care va petreace cu ...fiica maștehă-sa, cu foc să se arză. ÎP, 40r. Așa esti și pămintul: buruienilor celor sălbatice ești mamă, că sînt născuți dintr-însul, iară sămănăturilor esti ca o maștihă. E 1779, 4r; cf. ȘT. 283; PRAV.; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NECULCE; I, 2r; NCCD, 314. B: Mastehă-sa sau soacră-sa sau mătușî-sa. PRAV. GOV; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. C: Acelora le iaste maștehă. E 1703, 129r. ◊ Adjectival. Aceasta trebuie să poarte în minte părinții vitregi și mumînile maștehă, că și cuconii lor pot rămînea la sărăcie. CS, 64v; cf. CS, 63v, 64r, 65r. Etimologie: sl. mašteha. Cf. m a ș t e r ă.

MAȘTERĂ s. f. (ȚR, Trans. SE) Mamă vitregă. B: Nevoindu-se maștera să le mănînce avearea părinților, îi pîrî la domnu că sînt creștini. MINEIUL (1776). Feciorilor celora ce s-au adus le este mumă, iar care i-au găsit la bărbat, acelora le este mașteră. E 1777, 80r. C: Deci maștera l-au luat pre cocon și l-au dus la casa sa. S, 81r. Etimologie necunoscută. Cf. m a ș t e h ă.

arată toate definițiile

Intrare: mastigo
mastigo
prefix (I7-P)
  • mastigo
Intrare: maștehă
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștehă
  • mașteha
plural
  • maștehe
  • maștehele
genitiv-dativ singular
  • maștehe
  • maștehei
plural
  • maștehe
  • maștehelor
vocativ singular
  • maștehă
  • mașteho
plural
  • maștehelor
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștigă
  • maștiga
plural
  • maștige
  • maștigele
genitiv-dativ singular
  • maștige
  • maștigei
plural
  • maștige
  • maștigelor
vocativ singular
  • maștigă
  • maștigo
plural
  • maștigelor
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștihă
  • maștiha
plural
  • maștihe
  • maștihele
genitiv-dativ singular
  • maștihe
  • maștihei
plural
  • maștihe
  • maștihelor
vocativ singular
  • maștihă
  • maștiho
plural
  • maștihelor
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștie
  • maștia
plural
  • maștii
  • maștiile
genitiv-dativ singular
  • maștii
  • maștiei
plural
  • maștii
  • maștiilor
vocativ singular
  • maștie
  • maștio
plural
  • maștiilor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștină
  • maștina
plural
  • maștine
  • maștinele
genitiv-dativ singular
  • maștine
  • maștinei
plural
  • maștine
  • maștinelor
vocativ singular
  • maștină
  • maștino
plural
  • maștinelor
Intrare: mașteră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașteră
  • maștera
plural
  • maștere
  • mașterele
genitiv-dativ singular
  • maștere
  • mașterei
plural
  • maștere
  • mașterelor
vocativ singular
  • mașteră
  • maștero
plural
  • mașterelor
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștihă
  • maștiha
plural
  • maștihe
  • maștihele
genitiv-dativ singular
  • maștihe
  • maștihei
plural
  • maștihe
  • maștihelor
vocativ singular
  • maștihă
  • maștiho
plural
  • maștihelor
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștigă
  • maștiga
plural
  • maștige
  • maștigele
genitiv-dativ singular
  • maștige
  • maștigei
plural
  • maștige
  • maștigelor
vocativ singular
  • maștigă
  • maștigo
plural
  • maștigelor
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștie
  • maștia
plural
  • maștii
  • maștiile
genitiv-dativ singular
  • maștii
  • maștiei
plural
  • maștii
  • maștiilor
vocativ singular
  • maștie
  • maștio
plural
  • maștiilor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maștină
  • maștina
plural
  • maștine
  • maștinele
genitiv-dativ singular
  • maștine
  • maștinei
plural
  • maștine
  • maștinelor
vocativ singular
  • maștină
  • maștino
plural
  • maștinelor
maștere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

maștehă maștigă maștihă maștie maștină

etimologie:

mașteră maștihă maștigă maștie maștină maștere

  • 1. învechit regional Mamă vitregă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: maștehă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Maștera e vinovată că crăimei ne-a-nchinat. DAVILA, V. V. 34.
      surse: DLRLC
    • Că-i de vină maică-ta, Maică-ta, Mașteră-ta, Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 257.
      surse: DLRLC

etimologie: