2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

masticațiune sf vz masticație

MASTICAȚIÚNE s.f. v. masticație.

*masticațiúne f. (lat. masticátio, -ónis). Fiziol. Mestecarea alimentelor în gură. – Și -áție.

MASTICÁȚIE, masticații, s. f. Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii, al dinților și al mușchilor masticatori; masticare. – Din fr. mastication.

MASTICÁȚIE, masticații, s. f. Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii, al dinților și al mușchilor masticatori; masticare. – Din fr. mastication.

masticație sf [At: LM / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr mastication] Mestecare a alimentelor Si: masticare.

MASTICÁȚIE, masticații, s. f. (Franțuzism) Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii și al dinților.

MASTICÁȚIE s.f. Mestecarea alimentelor în gură; masticare. [Gen. -iei, var. masticațiune s.f. / < fr. mastication, cf. lat. masticare – a mesteca].

MASTICÁȚIE s. f. masticare (1). (< fr. mastication)

MASTICÁȚIE ~i f. Mestecare a alimentelor în cavitatea bucală. /<fr. mastication


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

masticáție (-ți-e) s. f., art. masticáția (-ți-a), g.-d. art. masticáției; pl. masticáții, art. masticáțiile (-ți-i-)

masticáție s. f. (sil. -ți-e), art. masticáția (sil. -ți-a), g.-d. art. masticáției; pl. masticáții, art. masticáțiile (sil. -ți-i)


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MASTICAȚIÚNE s. f. v. masticație.

MASTICAȚIE s. f. Mestecarea alimentelor în gură. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Masticațiunea este întâiul act al digestiunii (mistuirii). BIANU, D. S., cf. ENC. AGR. - Pl.: masticații. – Și: (rar) masticațiúne s. f.Din fr. mastication.

Intrare: masticațiune
masticațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: masticație
masticație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • masticație
  • masticația
plural
  • masticații
  • masticațiile
genitiv-dativ singular
  • masticații
  • masticației
plural
  • masticații
  • masticațiilor
vocativ singular
plural
masticațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • masticațiune
  • masticațiunea
plural
  • masticațiuni
  • masticațiunile
genitiv-dativ singular
  • masticațiuni
  • masticațiunii
plural
  • masticațiuni
  • masticațiunilor
vocativ singular
plural

masticație masticațiune

  • 1. Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii, al dinților și al mușchilor masticatori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: masticare mestecare

etimologie: