2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MASCARĂ s. f. v. mascara.

MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ♦ Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer.

MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ♦ Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer.

masca [At: POLIZU / Pzi: ~chez / E: fr masquer] 1-2 vtr A(-și) acoperi fața cu o mască1 (1). 3 vt A ascunde privirilor, acoperind cu ceva, împiedicând să se vadă Si: a acoperi. 4 vt (Pgn) A ascunde. 5 vt (C. i. noțiuni abstracte; spc) A ascunde sub aparențe înșelătoare Si: a disimula.

MASCÁ, maschez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la figura omului) A acoperi cu o mască (mai ales pentru a participa la un bal mascat). Va avea însă grijă să-și mascheze figura spre a nu fi recunoscut. SAHIA, N. 107. 2. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a camufla, a disimula. Joben, lavalieră, redingotă... erau într-o stare de umilință pe care n-o mai putea masca stăpînul lor. SADOVEANU, O. VIII 155. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om. EMINESCU, O. I 64. ♦ A sustrage vederii, a ascunde, a camufla. Barca fu oprită mai sus de debarcader, lîngă un elevator plutitor care o masca perfect. BART, E. 335.

MASCÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) acoperi fața cu o mască (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele să primească vântul din față, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. [P. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer].

MASCÁ vb. I. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava. ◊ a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt. ◊ a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. (< fr. masquer)

A MASCÁ ~chéz tranz. 1) A ascunde vederii; a face să nu se vadă; a camufla. 2) fig. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula. ~ adevărul. 3) (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). /<fr. masquer

mascà v. 1. a pune o mască; 2. fig. a ascunde, a nu lăsa să se vază.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mascá (a ~) vb., ind. prez. 3 mascheáză

mascá vb., ind. prez. 1 sg. maschéz, 3 sg. și pl. mascheáză

masca (ind. prez. 3 sg. și pl. maschează)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MASCÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.

MASCÁ vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. v. camufla. 3. v. acoperi. 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.)

MASCA vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. a camufla. (~ geamurile în timp de război.) 3. a acoperi, a ascunde. (Perdeaua ~ ușa.) 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.)

masca vb. v. ASCUNDE. DISIMULA.

A (se) masca ≠ a (se) demasca

A masca ≠ a demasca, a vădi

Intrare: mascară
mascară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: masca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • masca
  • mascare
  • mascat
  • mascatu‑
  • mascând
  • mascându‑
singular plural
  • maschea
  • mascați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maschez
(să)
  • maschez
  • mascam
  • mascai
  • mascasem
a II-a (tu)
  • maschezi
(să)
  • maschezi
  • mascai
  • mascași
  • mascaseși
a III-a (el, ea)
  • maschea
(să)
  • mascheze
  • masca
  • mască
  • mascase
plural I (noi)
  • mascăm
(să)
  • mascăm
  • mascam
  • mascarăm
  • mascaserăm
  • mascasem
a II-a (voi)
  • mascați
(să)
  • mascați
  • mascați
  • mascarăți
  • mascaserăți
  • mascaseți
a III-a (ei, ele)
  • maschea
(să)
  • mascheze
  • mascau
  • masca
  • mascaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

masca

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască; a (se) măscui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: măscui antonime: demasca un exemplu
    exemple
    • Va avea însă grijă să-și mascheze figura spre a nu fi recunoscut. SAHIA, N. 107.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ascunde camufla antonime: vădi un exemplu
    exemple
    • Barca fu oprită mai sus de debarcader, lîngă un elevator plutitor care o masca perfect. BART, E. 335.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: disimula tăinui 2 exemple
      exemple
      • Joben, lavalieră, redingotă... erau într-o stare de umilință pe care n-o mai putea masca stăpînul lor. SADOVEANU, O. VIII 155.
        surse: DLRLC
      • În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om. EMINESCU, O. I 64.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv marină A face ca velele să primească vântul din față, astfel ca nava să fie împinsă înapoi.
    surse: DN
    • 3.1. A interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt.
      surse: MDN '00
    • 3.2. A manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele.
      surse: MDN '00
  • 4. tranzitiv A suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil.
    surse: MDN '00

etimologie: