2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARÚFLĂ s. f. v. maruflu.

MARÚFLĂ s. f. v. maruflu.

MARÚFLĂ s.f. v. maruflu.

MARUFLÁ, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. – Din fr. maroufler.

MARUFLÁ, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. – Din fr. maroufler.

MARÚFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: marúflă s. f.] – Din fr. maroufle.

MARÚFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: marúflă s. f.] – Din fr. maroufle.

marufla vt [At: DEX – S / Pzi: ~lez / E: fr maroufler] A lipi cu maruflu.

maruflu sn [At: DN3 / V: ~lă sf / Pl: ~ri / E: fr maroufle] Clei special pentru maruflaj (1).

MARÚFLU s.n. Clei special pentru lipirea pânzelor pictate. [Var. maruflă s.f. / < fr. maroufle].

MARUFLÁ vb. tr. a lipi un material flexibil, o pânză pictată pe un suport rigid cu maruflu. (< fr. maroufler)

MARÚFLU s. n. clei special, de origine organică sau sintetică, extras din semințele de secară, adeziv foarte puternic. (< fr. maroufle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*maruflá (a ~) (-ru-fla) vb., ind. prez. 3 marufleáză

marúflu (-ru-flu) s. n., art. marúflul

maruflá vb., ind. prez. 1 sg. marufléz, 3 sg. și pl. marufleáză

marúflu s. n. (sil. -flu), art. marúflul[1]

  1. Var. maruflă LauraGellner
Intrare: marufla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marufla
  • maruflare
  • maruflat
  • maruflatu‑
  • maruflând
  • maruflându‑
singular plural
  • maruflea
  • maruflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maruflez
(să)
  • maruflez
  • maruflam
  • maruflai
  • maruflasem
a II-a (tu)
  • maruflezi
(să)
  • maruflezi
  • maruflai
  • maruflași
  • maruflaseși
a III-a (el, ea)
  • maruflea
(să)
  • marufleze
  • marufla
  • maruflă
  • maruflase
plural I (noi)
  • maruflăm
(să)
  • maruflăm
  • maruflam
  • maruflarăm
  • maruflaserăm
  • maruflasem
a II-a (voi)
  • maruflați
(să)
  • maruflați
  • maruflați
  • maruflarăți
  • maruflaserăți
  • maruflaseți
a III-a (ei, ele)
  • maruflea
(să)
  • marufleze
  • maruflau
  • marufla
  • maruflaseră
Intrare: maruflu
  • silabație: ma-ru-flu
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maruflu
  • maruflul
  • maruflu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • maruflu
  • maruflului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maruflă
  • marufla
plural
genitiv-dativ singular
  • marufle
  • maruflei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marufla

  • 1. A lipi cu maruflu.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

maruflu maruflă

  • 1. Clei special pentru maruflaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: