2 definiții pentru martela


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARTELÁ vb. tr. 1. a bate cu ciocanul, a ciocăni un metal. 2. (fig.) a chinui, a hărțui. (< fr. marteler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

martelá vb., ind. prez. 1 sg. marteléz, 3 sg. și pl. marteleáză

Intrare: martela
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • martela
  • martelare
  • martelat
  • martelatu‑
  • martelând
  • martelându‑
singular plural
  • martelea
  • martelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • martelez
(să)
  • martelez
  • martelam
  • martelai
  • martelasem
a II-a (tu)
  • martelezi
(să)
  • martelezi
  • martelai
  • martelași
  • martelaseși
a III-a (el, ea)
  • martelea
(să)
  • marteleze
  • martela
  • martelă
  • martelase
plural I (noi)
  • martelăm
(să)
  • martelăm
  • martelam
  • martelarăm
  • martelaserăm
  • martelasem
a II-a (voi)
  • martelați
(să)
  • martelați
  • martelați
  • martelarăți
  • martelaserăți
  • martelaseți
a III-a (ei, ele)
  • martelea
(să)
  • marteleze
  • martelau
  • martela
  • martelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)