2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ.

MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ.

mârșav, ~ă a [At: PALIA (1581), 165/9 / V: (îvr) măr~, mer~ / A și: mârșav / Pl: ~i, ~e / E: slv мръшавъ] 1 (îvr) Slab. 2 (Reg; d. carne) Lipsit de grăsime Si: macru (1). 3 (Reg) Murdar (1). 4 Dezgustător. 5 (Fig) Lipsit de scrupule Si: infam, josnic, mișel, ticălos, venal.

MÎ́RȘAV, -Ă, mîrșavi, -e, adj. 1. Josnic, infam, ticălos, mișel, detestabil. Și de ce, supus orbirei unui mîrșav interes, Să nu vrei a înțelege lucru lesne de-nțeles. ALECSANDRI, T. 165. Cel ce cere dezunirea Nu-i bun nici stăpînitor; Ăla vrea în veci robirea; E un mîrșav trădător. BOLLIAC, O. 209. 2. (Regional) Murdar. Sub firmă era un geam mîrșav. CAMILAR, N. II 320. Să te ferească dumnezeu de femeia leneșă, mîrșavă și risipitoare. CREANGĂ, P. 141. 3. (Învechit) Slab, costeliv. Accentuat și: mîrșáv.

MÂRȘAV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; netrebnic; abject; infam. 2) pop. Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 3) înv. Care este foarte slab la trup; slăbănog. /<sl. mrušavu

MÎRȘAV adj. (Mold., ȚR, Ban., Trans. SV) Slab. A: Iaste foarte slab și mirșav. PRAV. Cu 7 boi mîrșavi. CRON. 1689, 38v. Îi bate cu piscul în coaste să nu <se> îngrașe și-i face de sînt mîrșavi. FL. D 1754-1762, 61v; cf. DOSOFTEI, PS. B: Biruiră cei mîrșavi pre cei grași. ÎNV. 1642, 18r; cf. LEX. 1683, 76v; CRON. 1687, 21v-22r; E ante 1704, 28r; E 1717, 170r. C: Mĕrshav. Macer. Macilentus. AC, 353. Meršhavĕ. Macra. Macilenta. AC, 353. Mîncară cei mîrșavi pre cei grași. CRON. ante 1730, 49v; cf CRON. ante 1730, 51r. Etimologie: sl. mrŭšavŭ. Vezi și mîrșăvi. Cf. nemoșten, vitioan.

mârșav a. 1. murdar: supus orbirii unui mârșav interes; 2. păcătos și mișel; 3. fricos, laș: moartea nu ’nspăimântă decât pe mârșavi BOL. [Vechiu-rom. mârșav, slab de constituție = slav. MRŬȘAVŬ: slăbiciunea fizică a fost transportată, în limba modernă, asupra defectelor sufletești].

mî́rșav (est) și mîrșáv (vest), adj. (vsl. mrŭšavŭ, slab, d. mrŭša, cadavru). Vechĭ. Slab la trup. Azĭ. Fig. Rar. Ignobil, mișel, nedemn de cea maĭ mică stimă saŭ ĭubire. Adv. În mod mîrșav.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mârșav adj. m., pl. mârșavi; f. mârșavă, pl. mârșave

mârșav adj. m., pl. mârșavi; f. sg. mârșavă, pl. mârșave

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂRȘAV adj. v. costeliv, debil, delicat, dezgustător, dizgrațios, firav, fragil, gingaș, grețos, hidos, jegos, jigărit, mânjit, murdar, negru, nespălat, oribil, pătat, pipernicit, pirpiriu, plăpând, prăpădit, prizărit, răpănos, răpciugos, respingător, scârbos, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, slinos, soios, șubred, uscat, uscățiv.

MÂRȘAV adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.

MÎRȘAV adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.)

mîrșav adj. v. COSTELIV. DEBIL. DELICAT. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAȚIOS. FIRAV. FRAGIL. GINGAȘ. GREȚOS. HIDOS. JEGOS. JIGĂRIT. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. ORIBIL. PĂTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPĂNOS. RĂPCIUGOS. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUȚ. SLINOS. SOIOS. ȘUBRED. USCAT. USCĂȚIV.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mîrșáv (mârșávă), adj.1. Debil, slab, neputincios. – 2. Josnic, mîrșav, ticălos. Sl. mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209), cf. bg. măršav, sb. mršav, ceh. mršavy.Der. mîrșevie, s. f. (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc, adj. (ticălos, josnic); mîrșevește, adv. (josnic; prin trădare); mîrțină (var. mărțină), s. f. (cadavru, măruntaie), din sl. mrŭcina, cf. sb. mrgina, cr., slov. mercina și bg. mărša (› mr., megl. mărșă „cadavru”); mîrțoagă, s. f. (gloabă), cu suf. -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, GS, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de v. germ. mariha, marhagerm. Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl duce spre o epocă anterioară indoeurop.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: mărșav
mărșav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mârșav
mârșav adjectiv
  • pronunție: mârșav, mârșav
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârșav
  • mârșavul
  • mârșavu‑
  • mârșavă
  • mârșava
plural
  • mârșavi
  • mârșavii
  • mârșave
  • mârșavele
genitiv-dativ singular
  • mârșav
  • mârșavului
  • mârșave
  • mârșavei
plural
  • mârșavi
  • mârșavilor
  • mârșave
  • mârșavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mârșav, mârșavăadjectiv

  • 1. Lipsit de scrupule. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și de ce, supus orbirei unui mîrșav interes, Să nu vrei a înțelege lucru lesne de-nțeles. ALECSANDRI, T. 165. DLRLC
    • format_quote Cel ce cere dezunirea Nu-i bun nici stăpînitor; Ăla vrea în veci robirea; E un mîrșav trădător. BOLLIAC, O. 209. DLRLC
    • 1.1. regional Dezgustător, murdar, scârbos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sub firmă era un geam mîrșav. CAMILAR, N. II 320. DLRLC
      • format_quote Să te ferească dumnezeu de femeia leneșă, mîrșavă și risipitoare. CREANGĂ, P. 141. DLRLC
  • 2. învechit Costeliv, slab. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.