6 definiții pentru maronită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maronit sm [At: DN3 / Pl: ~iți / E: fr maronite] Creștin din Siria și din Liban, aparținând unei comunități fondate în sec. V de călugărul Maron.

MARONÍT s.m. Creștin din Siria și din Liban, aparținând unei comunități fundate în sec. V de călugărul Maron. [< fr. maronite].

MARONÍT s. m. creștin din Siria și Liban, aparținând unei comunități fundate în sec. V de călugărul Maron. (< fr. maronite)

Maroniți m. pl. mică populațiune catolică din Liban, totdeauna în vrăjmășie cu Druzzi.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

maroniți s. m. pl. Membri ai unei comunități creștine din Siria și din Liban, întemeiată în sec. 5 de călugărul Maron, care s-a unit în 736 cu Bis. romano-catolică. – Din Maron (n. pr.).

MARONÍȚI (< fr. {i}; {s} n. pr. Maron, legendarul întemeietor al credinței). Adepți ai unei biserici monotelite catolice orientale din Siria și Liban, constituită în sec. 5, într-un patriarhat autonom, în jurul mănăstirii Saint-Maron (aproape de Antiohia). Unită cu Roma în sec. 12, când riturile lor au suferit influența latină; organizarea actuală datează din 1736, când a avut loc sinodul de la Mont-Liban. Limba liturgică este siriaca. Estimați la 1,5 mil. credincioși (c. 50% în Liban, iar restul în Africa și America).

Intrare: maronită
maronită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maroni
  • maronita
plural
  • maronite
  • maronitele
genitiv-dativ singular
  • maronite
  • maronitei
plural
  • maronite
  • maronitelor
vocativ singular
plural