2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marinimie sf vz mărinimie

MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).[1]

  1. În original:... Măre1 + inimă..., evident greșit. — LauraGellner

mărinimie sf [At: GOLESCU, E. 238/2 / V: (înv) mar~ (S și: mar-inimie) / Pl: ~ii / E: mare1 + inimă + -ie cdp lat magnanimitas, fr magnanimité] 1 (Înv) Forță morală Si: bărbăție, curaj. 2 Bunăvoință. 3 Generozitate. 4 Bunătate.

MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).

MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință și generozitate; atitudine plină de abnegație, bunătate. Se mai cade către ea mărinimie? DAVILA, V. V. 166. Căpitani de frunte, plini de vitejie... și mărinimie. BOLINTINEANU, O. 68. ◊ Fig. Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.

MĂRINIMÍE f. Sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane; generozitate. /mare + inimă + suf. ~ie

mărinimie f. virtutea si fapta celui mărinimos. [Modelat după lat. MAGNANIMITAS].

*mărinimíe f. (d. mărinimos). Calitatea de a fi mărinimos, generozitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărinimie s. f., art. mărinimia, g.-d. mărinimii, art. mărinimiei

!mărinimie s. f., art. mărinimia, g.-d. mărinimii, art. mărinimiei

mărinimíe (sil. mf. măr-) s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRINIMÍE s. 1. v. dărnicie. 2. v. generozitate. 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)

MĂRINIMÍE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.

mărinimie s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.

MĂRINIMIE s. 1. culanță, dărnicie, generozitate, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o rară ~.) 2. generozitate, noblețe. (~ sufletului său.) 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)

Mărinimie ≠ avariție, zgârcenie, meschinărie

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRINIMIE s. f. 1. (Învechit) Forță morală ; bărbăție, curaj. Ați cules deodată o nouă mărire, arâtînd la toată lumea cu cîtă mărinimie să poartă armiia rusască. AR (1 829), 1461/5. Au însuflețit pe oștenii lui cu bărbăție, cu neîmfricoșare și cu mar-inimie. ASACHI, I. 28/12, cf. POLIZU. Însă din mulțime iată au părut Căpitani de frunte, plini de vitejie, De amorul țării și mărinimie. BOLINTINEANU, O. 68, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Mărinimia nici o frică de primejdie are. ZANNE, P. VIII, 379. 2. Bunăvoință, înțelegere ; bunătate, generozitate. Mărinimia este o înălțime de simțiri. GOLESCU, E. 238/2. Din nemărginita sa mărinimie. . . au iertat pe numitele guvernuri. CR (1 830), 3482/14, cf. 1221/30, MARCOVICI, D. 9/15, 16/5, NEGRUZZI, S. I, 141, PONTBRIANT, D. Dar cine te cunoaște cu-a ta mărinimie, Se pleacă în uimire și se robește ție. ALECSANDRI, T. II, 206, cf. COSTINESCU, LM. Dintre toate animalele. . . lupul este aproape unicul căruia nu-i este cunoscută mărinimia. CONTEMPORANUL, III, 699, cf. MACEDONSKI, O. I, 248. Pentru ce la curte slobodă și-acum să fie Oare, încă se mai cade către ea mărinimie? DAVILA, V. V. 166. Pe legea mea, că împins numai de mărinimie primesc să împart patul cu tine. V. ROM. martie 1954, 136, cf. ib. septembrie 1 954, 130. Mărinimia iartă cele mai mari greșeli, zanne, p. viii, 379. Cu mărinimia dobîndești ceea ce nu gîndești. id. ib. ■fy- (Ironic) Și fiindcă toți se ilustrează cu atîta mărinimie unii pe alții, publicul cu bun simț a sfîrșit prin a nu crede pe nici unul. MAIORESCU, CR. I, 210. - Și: (învechit) marinimie (scris și mar-inimie) s. f. – Mare1 + inimă + suf. -ie, după lat. magnanimitas, fr. magnanimité.

Intrare: marinimie
marinimie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mărinimie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărinimie
  • mărinimia
plural
genitiv-dativ singular
  • mărinimii
  • mărinimiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărinimiesubstantiv feminin

  • 1. Bunătate, bunăvoință, generozitate, înțelegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se mai cade către ea mărinimie? DAVILA, V. V. 166. DLRLC
    • format_quote Căpitani de frunte, plini de vitejie... și mărinimie. BOLINTINEANU, O. 68. DLRLC
    • format_quote figurat Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.