MARIMBAFON s. n. marimba. (< engl., fr. marimbaphone, germ. Marimbaphon)

marimbafon (it. marimbafono; marimba; engl., fr. marimbaphone; germ. Marimbaphon), instrument de percuție de origine populară, din Africa centrală. A fost introdus în America, prin sec. 16, de sclavii negri. În forma pop. era construit din cca. 20 de plăci de lemn, distribuite pe două rânduri și așezate pe un rezonator din bambus sau din alt lemn. M. perfecționat are plăcile din lemn de palisandru, distribuite pe două rânduri, așezate pe un suport, sub fiecare placă existând câte un tub cilindic din metal pentru rezonanță*. În sec. 20 a apărut în muzica de jazz*, iar după puțin timp a fost introdus și în muzica simf. Tehnica este identică cu cea a vibrafonului*. Sin.: xilorimba; balafon.