2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARGHIOLÉȘTE adv. (Regional) Ca marghiolii (I 3); semeț, mîndru, fudul. Cf. LM. Frunză verde măr domnesc, După cine mă topesc? După fecior unguresc, Că. . . vorbește Păsărește Și se primblă marghiolește. MARIAN, O. I, 414. - Marghiol + suf. -ește.

marghiolește av [At: LM / E: marghiol + -ește] (Reg) Mândru.

MARGHIOLI vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se preface, a simula. Cf. m a r g h i o l (II). Ați murit, ori vă marghioliți? POP., ap. ȘĂINEANU, D. U. ♦ T r a n z. A păcăli, a trage pe sfoară. Cf. PONTBRIANT, D. 2. A se ține de glume, de farse, a face pozne. Cf. m a r g h i o l (I 2). Cf. POLIZU, BARCIANU, V., ALEXI, W. 3. A se tine mîndru, a se fuduli. Cf. m a r g h i o l (I 3). Cf. PAMFILE, A. R. 250, ȘĂINEANU, D. U. Se tot marghiolea cu știința lui. ap. CADE, cf. ALECSANDRI, P. P. 325, ALR II 3723/899. ♦ A face mofturi, fasoane ; a se alinta, a se sclifosi. Ce te tot marghiolești atîta? BUL. FIL. IV, 122. 4. A se chinui, a se zbuciuma, a se zvîrcoli. Cf. m a r g h i o l (II). Leii pustiilor și zmeii vînturilor turbate, dihăniile spurcate, cădeau tumba cu labele-n sus, marghiolîndu-se a moarte. DELAVRANCEA, S. 80. – Prez. ind. : marghiolesc. – V. marghiol.

MARGHIOLÍ, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A face mofturi, fasoane; a se fandosi, a se sclifosi, a se alinta. ♦ A se preface. – Din marghiol.

marghioli [At: POLIZU / Pzi: ~lesc / E: marghiol] (Reg) 1 vr A se preface. 2 vt A trage pe sfoară. 3 vr A se ține de glume, de farse. 4 vr A face pozne. 5 vr A se ține mândru. 6 vr A face mofturi, fasoane. 7 vr A se chinui.

MARGHIOLÍ, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A face mofturi, fasoane; a se fandosi, a se sclifosi, a se alinta. ♦ A se preface. – Din marghiol.

MARGHIOLI, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se fandosi, a se sclifosi, a face fasoane. ◊ A se văieta. Dihăniile... cădeau tumba cu labele-n sus, marghiolindu-se a moarte. DELAVRANCEA, S. 80.

A SE MARGHIOLÍ mă ~ésc intranz. reg. fam. A face fasoane; a se fasoni; a se sclifosi. /Din marghiol

marghiolì v. 1. a fuduli; 2. a se preface: ați murit ori vă marghioliți? POP.

marghĭolésc (mă) v. refl. (d. marghĭol; ngr. margĭolévo, lucrez cu șiretenie). Fam. Mă prefac, mă fasolesc, mă sclifosesc: ĭa uĭte-te cum se marghĭolește mitocanca!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!marghiolí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se marghioléște, imperf. 3 sg. se marghioleá; conj. prez. 3 să se marghioleáscă

marghiolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. marghiolésc, imperf. 3 sg. marghioleá; conj. prez. 3 sg. și pl. marghioleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARGHIOLÍ vb. v. afecta, chinui, consuma, face, fandosi, făli, frământa, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, maimuțări, mândri, preface, prosti, sclifosi, semeți, simula, zbate, zbuciuma.

marghioli vb. v. AFECTA. CHINUI. CONSUMA. FACE. FANDOSI. FĂLI. FRĂMÎNTA. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MAIMUȚĂRI. MÎNDRI. PREFACE. PROSTI. SCLIFOSI. SEMEȚI. SIMULA. ZBATE. ZBUCIUMA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

marghioli, marghiolesc I v. t. 1. a fi inteligent în afaceri. 2. a se îmbogăți de pe urma capacității sale sexuale. II v. r. a face mofturi; a se alinta.

Intrare: marghiolește
marghiolește
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: marghioli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marghioli
  • marghiolire
  • marghiolit
  • marghiolitu‑
  • marghiolind
  • marghiolindu‑
singular plural
  • marghiolește
  • marghioliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marghiolesc
(să)
  • marghiolesc
  • marghioleam
  • marghiolii
  • marghiolisem
a II-a (tu)
  • marghiolești
(să)
  • marghiolești
  • marghioleai
  • marghioliși
  • marghioliseși
a III-a (el, ea)
  • marghiolește
(să)
  • marghiolească
  • marghiolea
  • marghioli
  • marghiolise
plural I (noi)
  • marghiolim
(să)
  • marghiolim
  • marghioleam
  • marghiolirăm
  • marghioliserăm
  • marghiolisem
a II-a (voi)
  • marghioliți
(să)
  • marghioliți
  • marghioleați
  • marghiolirăți
  • marghioliserăți
  • marghioliseți
a III-a (ei, ele)
  • marghiolesc
(să)
  • marghiolească
  • marghioleau
  • marghioli
  • marghioliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marghioli

etimologie:

  • marghiol
    surse: DEX '98 DEX '09