9 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysanthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.

MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysanthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.

MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Pop.; despre pomi) Înflorit. – V. mărgări.

MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Pop.; despre pomi) Înflorit. – V. mărgări.

MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta.

MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta.

margare sf [At: TOPÎRCEANU, B. 44 / V: (reg) mărgăr~, (înv) mărgheri / Pl: ~te / E: fr marguerite, ger Margarete] Plantă erbacee din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, având pe margine petale lungi, albe Si: aurată, (reg) mărgărită, ochiul-boului, roman, romaniță-mare, tătăișă (Chrysanthemum leucanthemum).

mărgărit [At: (a. 1641) BV I, 115 / V: (pop) ~int, (reg) ~ălit / Pl: ~e, ~uri / E: gr μαργαρίτης cf lat margaritum] 1 sn (Îvp) Perlă folosită ca podoabă. 2 a (Îla) De ~ Încrustat cu perle. 3 sn (Fig) Lucru de mare valoare, prețios. 4 sn (Bot; pop) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 5 a (Pop; d. copaci) Împodobit cu flori ca de mărgăritar (8). 6 sn (Bot; reg) Vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus). 7 sn (Ent; Mun) Buburuză (Coccinella septempunctata).

mărgări sf [At: ȘEZ. XV, 96 / V: (reg) ~intă, mărgărită, margarintă / Pl: ~te / E: mgr μαργαρίτα] 1 (Bot; pop; șîc ~-aurată, ~-de-câmp) Margaretă (Chrysanthemum leucauthemum). 2 (Bot; pop) Bănuți (Bellis perennis). 3 (Bot; pop) Ruși-de-toamnă (Callistephus chinensis). 4 (Ent; Mun) Buburuză (Cocchinella septempunctata).

mărgăriță sf [At: PAMFILE, J. II, 93 / V: măr~, mâng~ / Pl: ~țe / E: gărgăriță] 1 (Ent; Mun) Buburuză (Coccinella septempunctata). 2 (Csnp; la unele jocuri de copii) Formulă de eliminare din joc.

mârgărița sf vz mărgăriță

MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă din familia compozeelor avînd inflorescența în centru, cu flori mici, galbene, strînse, iar pe margine flori cu o corolă lungă albă (Chrysanthemum Leucanthemum). Din treacăt, ici și colo, să culegi... Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. – Variantă: mărgărítă (CAZIMIR, L. U. 23, NEGRUZZI, S. I 101) s. f.

MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Popular, despre pomi) împodobit cu flori; înflorit. Născut-au, crescut-au, Doi meri împletiți, De vară-nfloriți Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU, P. P. 80.

MĂRGĂRÍTĂ s. f. v. margaretă.

MĂRGĂRÍȚĂ, mărgărițe, s. f. (Regional) Gărgăriță. Mărgăriță Încotro-i zbura Într-acolo m-oi însura. MARIAN, INS. 113.

MẮRGĂRIȚĂ, mărgărițe, s. f. (Entom.; reg.) Gărgăriță. – Din mărgea + gărgăriță.

MARGARÉTĂ s.f. Plantă erbacee decorativă perenă, cu flori galbene dispuse într-un disc central și cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].

MARGARÉTĂ s. f. plantă erbacee decorativă perenă, cu floare galbenă la mijloc și cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite)

MARGARÉTĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roșii. /<germ. Margarete, fr. marguerite

mărgărită f. 1. mărgăritar: crescuse și ’nflorise o mică mărgărită AL.; 2. pl. plantă din fam. compuselor cu cotor înalt și cu flori late, cultivată uneori ca decorativă (Chrysanthemum leucanthemum). [Lat. MARGARITA]. V. înșiră-te-mărgărite.

arată toate definițiile

Intrare: margarita
margarita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: margaretă
margaretă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • margare
  • margareta
plural
  • margarete
  • margaretele
genitiv-dativ singular
  • margarete
  • margaretei
plural
  • margarete
  • margaretelor
vocativ singular
plural
mărgărită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgări
  • mărgărita
plural
  • mărgărite
  • mărgăritele
genitiv-dativ singular
  • mărgărite
  • mărgăritei
plural
  • mărgărite
  • mărgăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: margarită
margarită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mărgărit (adj.)
mărgărit4 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritul
  • mărgăritu‑
  • mărgări
  • mărgărita
plural
  • mărgăriți
  • mărgăriții
  • mărgărite
  • mărgăritele
genitiv-dativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritului
  • mărgărite
  • mărgăritei
plural
  • mărgăriți
  • mărgăriților
  • mărgărite
  • mărgăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: Mărgărita
Mărgărita nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărgărita
Intrare: mărgărita
mărgărita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mărgărită
mărgărită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgări
  • mărgărita
plural
  • mărgărite
  • mărgăritele
genitiv-dativ singular
  • mărgărite
  • mărgăritei
plural
  • mărgărite
  • mărgăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: mărgăriță
mărgăriță substantiv feminin
  • pronunție: mărgăriță, mărgăriță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgăriță
  • mărgărița
plural
  • mărgărițe
  • mărgărițele
genitiv-dativ singular
  • mărgărițe
  • mărgăriței
plural
  • mărgărițe
  • mărgărițelor
vocativ singular
plural
Intrare: mârgărița
mârgărița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

margaretă Chrysanthemum mărgărită

  • 1. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă (Chrysanthemum leucanthemum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mărgărită attach_file un exemplu
    exemple
    • Din treacăt, ici și colo, să culegi... Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44.
      surse: DLRLC

etimologie:

mărgărit (adj.)

  • 1. popular Despre pomi:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înflorit attach_file un exemplu
    exemple
    • Născut-au, crescut-au, Doi meri împletiți, De vară-nfloriți Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU, P. P. 80.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mărgări
    surse: DEX '98 DEX '09

mărgărită

etimologie:

mărgăriță

etimologie:

  • mărgea + gărgăriță
    surse: DLRM