2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MARCOGRÁF, -Ă s. m. f. ștampilograf. (< fr. marcographe)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
marcográf adj. m., pl. marcográfi; f. sg. marcográfă, pl. marcográfe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: marcografă
marcografă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: marcograf (adj.)
marcograf adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)