MARCHETĂRIE, (2) marchetării, s. f. 1. Procedeu de decorare a unui obiect (de lemn), prin aplicarea pe suprafața lui a unor bucăți mici de lemn exotic de esențe și culori diferite, de fildeș, de metal etc. 2. P. ext. obiect (decorativ) obținut prin acest procedeu. – Din fr. marqueterie.

marchetărie sf [At: BARCIANU / V: ~terie / E: fr marqueterie] 1 Procedeu de decorare a obiectelor de lemn, cu mici bucăți colorate de lemn prețios, de fildeș sau de metal. 2 (Pex) Obiect lucrat prin marchetărie (1). 3 (Fig; rar) Operă literară alcătuită din fragmente desperecheate.

MARCHETĂRIE, marchetării, s. f. Procedeu de decorare a unui obiect (de lemn), prin aplicarea pe suprafața lui a unor bucăți mici de lemn exotic de esențe și culori diferite, de fildeș, de metal etc.; p. ext. obiect (decorativ) obținut prin acest procedeu. – Din fr. marqueterie.

MARCHETĂRIE, marchetării, s. f. Procedeu de decorare a unui obiect (în special de lemn), prin lipirea pe suprafața lui a unor bucăți mici de lemn prețios, fildeș, marmură, metal etc.; obiecte decorative obținute prin acest procedeu.

MARCHETĂRIE s.f. Procedeu de decorare a mobilelor, care constă în a incrusta pe suprafața acestora mici bucăți de placaj, de fildeș etc. pentru a obține un decor geometric sau chiar un tablou; lucrare decorativă astfel obținută. [Gen. -iei. / < fr. marqueterie].

MARCHETĂRIE s. f. 1. procedeu de decorare a mobilelor sau a zidăriei constând în aplicarea pe suprafața acestora a unor bucăți mici de placaj, de fildeș etc. pentru a obține un decor geometric, floral sau chiar un tablou. 2. lucrare decorativă astfel obținută. (< fr. marqueterie)

MARCHETĂRIE ~i f. 1) Artă decorativă care constă în aplicarea pe suprafața obiectelor de mobilă a unor mici bucăți de placaj, de fildeș, de sidef, pentru a obține un decor geometric sau chiar un tablou. 2) Lucrare decorativă astfel obținută. /<fr. marqueterie

marchetărie f. 1. lemnărie de diferite colori ce formează desenuri variatei 2. fig. operă compusă din fragmente desperechiate.

marcheterie sf vz marchetărie

marchetărie s. f., art. marchetăria, g.-d. art. marchetăriei; (obiecte) pl. marchetării, art. marchetăriile (desp. -ri-i-)

marchetărie s. f., art. marchetăria, g.-d. art. marchetăriei; (obiecte) pl. marchetării, art. marchetăriile

marchetărie s. f., art. marchetăria, g.-d. art. marchetăriei; (obiecte) pl. marchetării, art. marchetăriile

MARCHETĂRÍE s. f. Procedeu de decorare a obiectelor (de lemn), cu mici bucăți (colorate) de lemn prețios, de fildeș sau de metal; p. e x t. obiect lucrat prin acest procedeu. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. În bibliotecă avea un birou nemaipomenit de întins, în marcheterie. CĂLINESCU, S. 67. ♦ Fi g. (Rar) Operă (literară) alcătuită din fragmente desperecheate. Cf. ȘĂINEANU, D. U. - Și: (franțuzism) marcheterie s. f. – Din fr. marqueterie.

MARCHETERÍE s. f. v. marchetăríe.