2 intrări

Articole pe această temă:

31 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARȚI2 s. n. v. marț1.

MARȚI1, (1) marți, s. f., (2) adv. 1. S. f. Ziua a doua a săptămânii, care urmează după luni. 2. Adv. În cursul zilei de marți1 (1); în ziua de marți1 imediat precedentă sau următoare; într-o zi de marți1; (în forma marțea) în fiecare marți1 (1). – Lat. martis [dies]. corectată

marți1 [At: COD. VOR. 34/21 / Pl: ~, (reg) ~țe / E: ml martis (dies)] 1 sf A doua zi a săptămânii, care urmează după luni. 2 sf (Pop; îs) ~ țea vaselor (sau viermilor, de trăsnet) Zi de marți din prima săptămână a Postului Paștelui. 3 sf (Pop; îs) ~țea încuiată Zi de marți din a doua săptămână a Postului Paștelui. 4 sf (Pop; îs) ~țea ciorilor Zi de marți din Săptămâna brânzei. 5 sf (Pop; îs) ~ țea morților (sau rusitorilor) Sărbătoare cerebrată în marțea din a doua săptămână după Duminica Mare Și; rusitori. 6 sf (Reg; îc) Marță-mari Rusalii. 7 av În marțea (1) imediat precedentă sau următoare. 8 av (Șîf marțea) Într-o zi de marți1 (1). 9 av (Șîf marțea) În timpul zilei de marți1 (1). 10 av (Pop; îe) Parcă e făcut ~țea (pe gratii) Se zice despre un om lipsit de noroc. 11 av (Pop; îe) Toate pe dos și nunta ~țea Se spune despre un șir de lucruri, de întâmplări care de care mai nepotrivite. 12 av (Îf marțea) În fiecare marți1 (1).

MARȚI1, (1) marți, s. f., (2) adv. 1. S. f. Ziua a doua a săptămânii, care urmează după luni. 2. Adv. În cursul zilei de marți1 (1); în ziua de marți1. ♦ (În forma marțea) În fiecare marți1 (1). – Lat. martis [dies].

MARȚI1 s. f. Ziua a doua a săptămînii, care urmează după luni. Marți e zi de sărbătoare, ȘEZ. I 13. Azi e luni și mîni e marți, Pleacă Costea la Galați. ALECSANDRI, P. P. 54. ♦ (Adverbial) a) într-o zi de marți. Marți am fost la teatru. b) (Mai ales în forma articulată) în fiecare marți. Veneau din satele vecine la tîrgurile săptă- mînale, marțea și vinerea, cînd mahalaua era înecată de precupeți, CAMIL PETRESCU, O. II 63. Lunea, marțea n-am lucrat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 425.

MARȚI f. A doua zi a săptămânii. /<lat. martis

Marți f. a treia zi a săptămânii. [Lat. MARTIS (DIES)].

marțĭ f. (lat. Martis, a luĭ Marte [adică dies, zi]; it. martedi, pv. dimartz, fr. mardi, cat. dimars, sp. martes). A doŭa zi a săptămîniĭ. – P. Marțĭ și Marțea, V. lunĭ.

MARȚ1 s. n. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars.

marț2 s [At: CONV. LIT. XXI, 28 / V: ~i s / E: tc mars cf it marcio, marzo] 1-2 (Îe) A face (sau a fl, a rămâne etc.) ~ (A câștiga sau) a pierde la unele jocuri, în special la jocul de table, în condițiile în care se punctează dublu. 3-4 (Îae) (A întrece sau) a fi întrecut cu mult. 5-6 (Îae) (A pune sau) a fl pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic.

MARȚ1 s. n. invar. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars.

MARȚ s. m. invar. (Și în forma marți, numai în expr.) A face sau a fi (a rămîne) marț = a) (la jocul de table) a bate (sau a fi bătut), a repurta o victorie (sau a suferi o înfrîngere) dublă într-un singur joc; b) (fig., familiar) a învinge (sau a fi învins), a depăși (sau a fi depășit) într-o anumită împrejurare. Nu e decît un an... de cînd a auzit-o el făcînd marți pe m-me Krauss de la Opera din Paris. DELAVRANCEA, S. 143. Buciume, cimpoaie și alte multe... cîntau într-o unire, de rămîneau marți cei mai buni muzicanți. ISPIRESCU, L. 237. Pot face marț pe un profesor de universitate. CARAGIALE, O. III 169. Variantă: marți s. m.

MÁRȚEA adv. În fiecare zi de marți. /<lat. martis

marț a. termen de joc, în locuțiunea a face marț: 1. a bate cu desăvârșire (în jocul de table); 2. fig. a covârși, a da de rușine pe cineva, [it. MARCIO, dial MARZO].

2) marț n. (turc. mars, cîștig duplu la table, d. it. marcio [lat. márcidus. V. mîrced], putred, potopit; perderia marcia, a fi marț la joc). Fam. A face marț pe cineva, a-l pune’n cofă, a-l învinge de tot. V. mat 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marți s. f., art. márțea; pl. marți, art. márțile

marți s. f., art. márțea; pl. marți, art. márțile

marț1 (la jocul de table) s. n.

marț (la jocul de table) s. n.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

márți s. f. – A doua zi a săptămînii. – Mr. marți, megl. marț. Lat. Martis (dies), cf. it. martedì (calabr. marti), prov. dimartz, fr. mardi, cat. dimars, sp. martes, alb. martë (Diez, I, 265; Pușcariu 1035; Candrea-Dens., 1055; REW 5382; Philippide, II, 647). Cf. marț.Der. Mărțica (var. Marțuica), s. f. (nume de vacă născută într-o marți); Marțolea, s. f. (nume de vacă; fantomă care se arată în noaptea de marți spre miercuri, cu ultimul sens poate prin încrucișare cu mîrțină, mîrțoagă, marțafoi (de la marți, după Candrea-Dens., 1055 și Tiktin; din sb. maculja, „vacă roșcată”, după Pascu, Suf., 272 și Pascu, Beiträge, 17). Marțolea a fost considerat și ca der. din martie, cf. expresia Marțolea cu fasolea, care echivalează lui ca martie’n post „la fix, nemișcat”.

marț s. m. – La anumite jocuri, a lăsa pe cineva „falit”. – Var. (înv.) marți. It. marcio, marzo, prin intermediul tc. mars (T. Papahagi, GS, VII, 296; cf. Tiktin).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

marți, marți și marțe s. f. Ziua a doua a săptămânii. ♦ (Bis.) Zi închinată, în cadrul săptămânii liturgice, amintirii celor mai vechi sfinți din calendarul creștin în ordine cronologică, adică prorocilor în general și lui Ioan Botezătorul în special, el fiind considerat ultimul și cel mai mare dintre prorocii Vechiului Testament. ◊ (Pop., în sintagme care denumesc diferite sărbători legate de superstiții) Marțea vaselor sau a viermilor, de trăsnet) = ziua de marți din prima săptămână a postului Paștilor. ◊ Marțea încuiată = ziua de marți din a doua săptămână a postului Paștilor. ◊ Marțea ciorilor = marțea din săptămâna brânzei. ◊ Marțea morților (sau a rusitorilor) = sărbătoare care cade în marțea din a doua săptămână după duminica mare; rusitori. – Din lat. martis (dies).

MARȚ (< tc.) subst. A face (sau a fi, a rămâne) ~ = a câștiga (sau a pierde) la unele jocuri, în special la table, în condițiile în care se punctează dublu; fig. a învinge (sau a fi învins), a fi pus în situația de a nu mai putea replica.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face (pe cineva) marț expr. 1. a învinge (pe cineva) la jocul de table, fără ca adversarul să aibă vreo piesă scoasă la terminarea jocului. 2. a surclasa / a învinge (pe cineva) fără drept de apel; a dovedi o superioritate covârșitoare asupra unui rival.

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.

Intrare: marți
marți1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F146)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marți
  • marțea
plural
  • marți
  • marțile
genitiv-dativ singular
  • marți
  • marții
plural
  • marți
  • marților
vocativ singular
plural
Intrare: marț (expr.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ma
  • marțul
  • marțu‑
plural
  • marțuri
  • marțurile
genitiv-dativ singular
  • ma
  • marțului
plural
  • marțuri
  • marțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marți
  • marțiul
  • marțiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • marți
  • marțiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marți

  • 1. Ziua a doua a săptămânii, care urmează după luni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Marți e zi de sărbătoare, ȘEZ. I 13.
      surse: DLRLC
    • Azi e luni și mîni e marți, Pleacă Costea la Galați. ALECSANDRI, P. P. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial În cursul zilei de marți.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (și) adverbial În ziua de marți imediat precedentă sau următoare.
      surse: DEX '09
    • 1.3. (și) adverbial Într-o zi de marți.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Marți am fost la teatru.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. (și) adverbial (În forma marțea) În fiecare marți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Veneau din satele vecine la tîrgurile săptămînale, marțea și vinerea, cînd mahalaua era înecată de precupeți, CAMIL PETRESCU, O. II 63.
        surse: DLRLC
      • Lunea, marțea n-am lucrat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 425.
        surse: DLRLC

etimologie:

marț (expr.) marți

  • 1. expresie A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț =
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Nu e decît un an... de cînd a auzit-o el făcînd marți pe m-me Krauss de la Opera din Paris. DELAVRANCEA, S. 143.
        surse: DLRLC
      • Buciume, cimpoaie și alte multe... cîntau într-o unire, de rămîneau marți cei mai buni muzicanți. ISPIRESCU, L. 237.
        surse: DLRLC
      • Pot face marț pe un profesor de universitate. CARAGIALE, O. III 169.
        surse: DLRLC
    • 1.3. a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic.
      surse: DEX '09

etimologie: