3 intrări
36 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
- altele (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MARȚ1 s. n. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars.
MARȚ2, (2) marțuri, s. n. (Pop.) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Lat. martius [mensis].
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARȚ2, (2) marțuri, s. n. (Pop.) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Lat. martius [mensis].
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
marț1 [At: CORESI, EV. 144 / V: (înv) ~i, ~ius / E: ml martius (mensis)] (Îvp) 1 ss Luna martie. 2 sn Mărțișor (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
marț2 s [At: CONV. LIT. XXI, 28 / V: ~i s / E: tc mars cf it marcio, marzo] 1-2 (Îe) A face (sau a fl, a rămâne etc.) ~ (A câștiga sau) a pierde la unele jocuri, în special la jocul de table, în condițiile în care se punctează dublu. 3-4 (Îae) (A întrece sau) a fi întrecut cu mult. 5-6 (Îae) (A pune sau) a fl pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȚ1 s. n. invar. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MARȚ s. m. invar. (Și în forma marți, numai în expr.) A face sau a fi (a rămîne) marț = a) (la jocul de table) a bate (sau a fi bătut), a repurta o victorie (sau a suferi o înfrîngere) dublă într-un singur joc; b) (fig., familiar) a învinge (sau a fi învins), a depăși (sau a fi depășit) într-o anumită împrejurare. Nu e decît un an... de cînd a auzit-o el făcînd marți pe m-me Krauss de la Opera din Paris. DELAVRANCEA, S. 143. Buciume, cimpoaie și alte multe... cîntau într-o unire, de rămîneau marți cei mai buni muzicanți. ISPIRESCU, L. 237. Pot face marț pe un profesor de universitate. CARAGIALE, O. III 169. Variantă: marți s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȚ ~uri n. pop. 1) A treia lună a anului; martie; mărțișor. 2) Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roșie și albă, care se poartă în cursul lunii martie, ca simbol al primăverii; mărțișor. /<lat. martius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marț a. termen de joc, în locuțiunea a face marț: 1. a bate cu desăvârșire (în jocul de table); 2. fig. a covârși, a da de rușine pe cineva, [it. MARCIO, dial MARZO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Marț m. numele popular al lunei lui Martie. [Lat. MARTIUS (MENSIS)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) marț n., pl. urĭ (d. lat. martius, adj. d. Mars, Martis, Marte; mrom. marțu. V. martie). Munt. est. Mărțișor, breloc (monetă, medalie) pe care-l poartă fetele de la 1 Martie pînă la 1 April atîrnat la gît cu o sfoară roșie cu alb în credință că nu se vor pîrli de soare în acel an.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) marț n. (turc. mars, cîștig duplu la table, d. it. marcio [lat. márcidus. V. mîrced], putred, potopit; perderia marcia, a fi marț la joc). Fam. A face marț pe cineva, a-l pune’n cofă, a-l învinge de tot. V. mat 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARȚI2 s. n. v. marț1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARȚI2 s. n. v. marț1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
marți2 s vz marț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
marți3 s vz marț2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
marțiu s vz marț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȚI2 s. m. v. marț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!marț2 (martie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui marț (luna ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marț3 (mărțișor) (înv., pop.) s. n., pl. marțuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marț1 (la jocul de table) s. n. (în expr.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marț3 (mărțișor) (pop.) s. n., pl. marțuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marț2 (martie) (pop.) s. n., g.-d. lui marț
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marț1 (la jocul de table) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marț (martie, mărțișor) s. n., (mărțișoare) pl. marțuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marț (la jocul de table) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MARȚ s. v. martie, mărțișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marț s. v. MARTIE. MĂRȚIȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
marț s. m. – La anumite jocuri, a lăsa pe cineva „falit”. – Var. (înv.) marți. It. marcio, marzo, prin intermediul tc. mars (T. Papahagi, GS, VII, 296; cf. Tiktin).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
marț s. m. – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. Lat. Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Munt.), a fost înlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, parțial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. mărțișor, s. m. (martie); mărțișor, s. n. (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MARȚ (< tc.) subst. A face (sau a fi, a rămâne) ~ = a câștiga (sau a pierde) la unele jocuri, în special la table, în condițiile în care se punctează dublu; fig. a învinge (sau a fi învins), a fi pus în situația de a nu mai putea replica.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȚ, „Marțu”, numele lunei Martie la aromîni < lat. Martins, cf. Mărțișor sau Marți. 1. Marțu, Dănică (17 B IV 467); – N., act. 2. + -ea: Marțea, Bucur (Met 284). 3. + -in: Marțin; + -ian: Marțian, Pop Iuliu (AO XVI). 4. + -iu: Marțiu, I., din Baia (16 A III 365) – acesta prob. și sub influența magh. Marcius „luna martie”. 5. Mărțești s. 6. Mîrțea, olt. (17 BII 240); Mîrțani s. 7. Mărțcan jup. (16 B VI 160). 8. A Merțencei, mold. (Șez). 9. Prob. Morțun, mold., din Baia (Arh) < Marț + -un ca în tătun, sau < magh. marcona „feroce, sălbatic”; – Pavel, 1758 (M Put 188). 10. Din forma calendaristică a numelui lunii: Martie, jude, 1462 (C 10 Ștef 12).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a face (pe cineva) marț expr. 1. a învinge (pe cineva) la jocul de table, fără ca adversarul să aibă vreo piesă scoasă la terminarea jocului. 2. a surclasa / a învinge (pe cineva) fără drept de apel; a dovedi o superioritate covârșitoare asupra unui rival.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARȚ1 subst. 1. Subst. sg. (învechit și popular) Luna martie. Praznicul paștilor, în luna lu marți. CORESI, EV. 144. Luna lu marț. LEX. MARS. 227, cf. ANON. CAR. Începutu lui marț (a. 1813). IORGA, S. D. XIII, 86, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Guștere omorît în marț. JIPESCU, O. 74, cf. MARIAN, S. R. I, 96. Dar să-l terminați Din luna lui marți. MAT. FOLK. 18. După crăsun vine luna lu cârindar, dup-aia să pune faur, dup-aia marț. DENSUSIANU, Ț. H. 172. Marț. . . se aude în. . . Prahova, GR. S. II, 313, cf. CIAUȘANU, V. 178, ALR II 2409/27, 95, 833. 2. S. n. (Popular) Mărțișor (I 2). Cf. COSTINESCU. Legătura marțului este făcută dintr-un fir de bumbac roșu și unul de mătasă albă. MARIAN, S. R. II, 137. Hai să punem mărfuri la mînă să him sănătoși! ALR II/I MN 112, 2833/769, cf. ib. 2833/723, 762, 928. – Pl.: (2) marțuri și (regional) mărfuri. - Și: marți, márțiu (PONTBRIANT, D., COSTINESCU, MARIAN, S. R. I, 96) Subst. - Lat. martius [mensis].
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȚ2 subst. (Mai ales în expr.) A face (sau a fi, a rămîne etc.) marț = a) a cîștiga (sau a pierde) la unele jocuri, în special la jocul de table, în condiții care se punctează dublu. Să te ferească Dumnezeu. . . să dau un epiec, că ești marț. CONV. LIT. XXI, 28, cf. DDRF, ȘĂINEANU, U., ALEXI, W.; b) a întrece, a depăși (sau a fi întrecut, depășit) cu mult; a face (sau a fi pus în situația) să nu mai poată obiecta sau spune nimic. Cu argumentul din urmă mă făcuse marți. NEGRUZZI, S. I, 260. Fluiere. . . , buciume, cimpoaie și alte multe. . . cîntau într-o unire de rămîneau marți cei mai buni muzicanți. ISPIRESCU, L. 237. Făcînd marți pe m-me Krauss de la opera din Paris. DELAVRANCEA, S. 143. Eu am demnitate și onoare; eu sînt ceva distins, îi fac marț pe toți. BASSARABESCU, V. 204, cf. ZANNE, P. IV, 445. – Și: marți subst. Din tc. mars. Cf. it. m a r c i o (dial. m a r z o), TDRG, CADE, GR. S. VII, 295.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȚI2 subst. v. marț1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȚI3 subst. v. marț2.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÁRȚIU subst. v. marț1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N63) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
marț, marțurisubstantiv neutru
- A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = DEX '09 DLRLC
- a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere. DEX '09 DLRLC
- a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric. DEX '09 DLRLC
- Nu e decît un an... de cînd a auzit-o el făcînd marți pe m-me Krauss de la Opera din Paris. DELAVRANCEA, S. 143. DLRLC
- Buciume, cimpoaie și alte multe... cîntau într-o unire, de rămîneau marți cei mai buni muzicanți. ISPIRESCU, L. 237. DLRLC
- Pot face marț pe un profesor de universitate. CARAGIALE, O. III 169. DLRLC
-
- a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. DEX '09
-
etimologie:
- mars DEX '09
marț, marțurisubstantiv neutru
- 2. Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roșie și albă, care se poartă în cursul lunii martie, ca simbol al primăverii. DEX '09 NODEXsinonime: mărțișor
etimologie:
- martius [mensis] DEX '09 DEX '98 NODEX