23 de definiții pentru mânzare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNZARE, mânzări, s. f. (Pop.) Oaie de lapte; oaie care a fătat și are lapte. – Cf. alb. mëzore.

mânzare [At: NECULCE, ap. BUL. COM. IST. IV, 82 / V: (reg) man~, măn~, ~ră, mârz~, menza / Pl: ~zări, (reg) ~zeri, ~zere, ~zari / E: cf alb mëzore] 1 sf (Pop) Oaie de doi sau trei ani, care a fătat și are lapte Si: (reg) mânzată (5), mulgătoare (1), păcuină. 2 sf (Reg) Capră cu lapte. 3 a (D. oi sau alte animale) Cu lapte. 4-5 sf (Mol, Buc) (Oaie sau) vacă stearpă. Si: mânzălauă (1-2). 6 sf (Reg; lpl) Loc unde pasc oile care se mulg.

MÂNZARE, mânzări, s. f. Oaie de lapte; oaie care a fătat și are lapte. – Cf. alb. mëzore.

MÂNZARE ~ări f. Oaie de lapte. /cf. alb. mëzore

MÎNZARE, minzări, s. f. Oaie care a fătat, oaie cu lapte. Mînzărarii aduceau mînzările pentru mulsoare. SADOVEANU, O. L. 33. ♦ (Adjectival; despre oi sau despre alte animale) Cu lapte. Apropiindu-să lama ce (= cea) mînzare lîngă dînsul au întins mîna și mulgînd puțin lapte... l-au băut. DRĂGHICI, R. 139.

mînzáre f., pl. ărĭ (d. mînz; alb. măzore, mzore, juncă). Oaĭe care are mĭel. V. mulgare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mânzare (pop.) s. f., g.-d. art. mânzării; pl. mânzări

mânzare (pop.) s. f., g.-d. art. mânzării; pl. mânzări

mânzare s. f., g.-d. art. mânzării; pl. mânzări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNZARE s. (ZOOL.) (pop.) plecătoare, (reg.) mânzată, (Olt. și Munt.) siriță. (Oaia care a fătat și care are lapte se numește ~.)

MÎNZARE s. (ZOOL.) (pop.) plecătoare, (reg.) mînzată, (Olt. și Munt.) siriță. (Oaia care a fătat și care are lapte se numește ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mânzară, mânzări, (mândzără), s.f. – (zool.) Oaie (sau capră) cu lapte (Papahagi, 1925); pecuină. – Din adj. lat. *mandiaria, -am „cu pui (miel)”, der. din lat. *mandiu (*mandzu) „pui al animalelor domestice mari” (> rom. mânz) (Loșonți, 2001); cf. alb. mëzore MDA).

mânzară, mânzări, (mândzără), s.f. – Oaie (sau capră) cu lapte (Papahagi 1925); pecuină. – Cuvânt autohton, cf. alb. mëzore.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNZÁRE s. f. I. 1. (Popular) Oaie de doi sau de trei ani, care a fătat și care are lapte; (regional) mînzată. V. m î n z a t (I 3), p ă c u i n ă, m u l g ă t o a r e. Izvod de ce sînt dator. . . oile tij, bez 100 mănzări. . . ce-au dat lui Alixandru. NECULCE, în BUL. COM. IST. IV, 82. Leasa pe care se usucă cașii. . . să fie potrivită cu mulțimea mînzărilor. DRĂGHICI, ap. TDRG, cf. LM. Păi, cum așa, nici mînzărili, nici fătătoarili, nici sterpili nu-ți plac ? JIPESCU, O. 48, cf. GCR II, 258, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Oaia pe care o suge mielul se cheamă mînzare. PAMFILE, CR. 244. Mieii înțărcați se numesc cîrlani. . ., iar mamele lor duse la stînă și „pusî pi lapti”, mînzări. DIACONU, P. 12, cf. 37, STOIAN, PĂST. 53. Mînzărarii aduceau mînzările. . . pentru mulsoare. SADOVEANU, O. L. 33. M-aș fi dus să văd pășunea mînzărilor. id. A. L. 141, cf. H I-XVIII, RĂDULESCU-CODIN, M. N. 100, CANDREA, Ț. O. 51. Iară Costea ce zicea? – Nu știu: Fulga mi-a fugit, Ori Doica mi-a geluit. Mi-a luat mînzările. DENSUSIANU, Ț. H. 325, ALR I 1 778, A III, IV, V, VI, GLOSAR REG. ♦ (Regional) Capră cu lapte (Runcu Salvei-Năsăud). CHEST. V/66. ♦ (Adjectival, despre oi sau alte animale) Cu lapte. Apropiindu-să lama ce[a] mînzare lîngă dînsul, au întins mîna și mulgînd puțin lapte întru o coajă de nucă de cocus, l-au băut și foarte i-au folosit la boală. DRĂGHICI, R. 139/2. Locul acela ridicat, cu dealuri și văi, unde găsesc pășunea necesară pe o vară întreagă 500-800 de oi mînzări (oi cu lapte) și pe lîngă fiecare oaie încă 2 miei. PĂCALĂ, M. R. 294. Oi mînzare, care se mulg, dau lapte. H XIII 449, cf. XV 127. 2. (Prin Mold. și Bucov.) Oaie sau vacă stearpă; (regional) mînzălauă. Cf. H XIII 291, com. MARIAN. 3. (Regional; la pl.) Locul unde pasc oile care se mulg. Cf. H III 151, XVII 121. – Pl.: mînzări și (regional) mînzeri (H VIII/I 120, 127, X 208, 254, 465, XII 442, 552, XIII 13, 449, XV 149, 278, 425, XVI 311), mînzere (ib. XV 451, CHEST. V 23/65), mînzare (H XV 370), mînzari (ib. XII 227, XIII 67, 291, XVII 444). – Și: (regional) mînzáră (CHEST. V 2/71, ALR I778), mîrzáre (H VII 255, DENSUSIANU, Ț. H. 386, ALR I 1 778/118, 825, A III 2, 3, 5, 10, 16, 17, 18, 19, IV 3, 5, GLOSAR REG.), mánzáre (H VII 120, XI 274, pl. și mănzeri H X 388), manzáre (ib. XIV 489), menzáră (ib. VI 16) s. f. – Cf. alb. m ё z o r e.

Intrare: mânzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzare
  • mânzarea
plural
  • mânzări
  • mânzările
genitiv-dativ singular
  • mânzări
  • mânzării
plural
  • mânzări
  • mânzărilor
vocativ singular
plural
manzare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
menzară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mârzare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mânzară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mănzare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânzare, mânzărisubstantiv feminin

  • 1. popular Oaie de lapte; oaie care a fătat și are lapte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mînzărarii aduceau mînzările pentru mulsoare. SADOVEANU, O. L. 33. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival (Despre oi sau despre alte animale) Cu lapte. DLRLC
      • format_quote Apropiindu-să lama ce (= cea) mînzare lîngă dînsul au întins mîna și mulgînd puțin lapte... l-au băut. DRĂGHICI, R. 139. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.