16 definiții pentru manutanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANUTANȚĂ, manutanțe, s. f. 1. Subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutențiune s. f.] – Din fr. manutention.

MANUTANȚĂ, manutanțe, s. f. 1. Subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutențiune s. f.] – Din fr. manutention.

manutanță sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: fr manutention] 1 Serviciu din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și fabricarea pâinii pentru militari. 2 (Prc) Brutărie militară.

MANUTANȚĂ, manutanțe, s. f. Formațiune din cadrul armatei, dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pîinii pentru militari și depozitării cerealelor panificabile. Tata nu mai e tînăr. L-a mobilizat la manutanță. Frămîntă toată ziua pîine și-o bagă în cuptoare. STANCU, D. 213.

MANUTANȚĂ s.f. Brutărie în care se face pîine pentru armată. [Cf. fr. manutention].

MANUTANȚĂ s. f. 1. brutărie pentru armată. 2. deplasare și depozitare a mărfurilor în vederea vânzării, a expedierii. (< fr. manutention)

MANUTANȚĂ ~e f. înv. Serviciu de intendență care se ocupa de fabricarea pâinii pentru militari; brutărie militară. /<fr. manutention

manutanță f. stabiliment unde se fabrică pâine pentru armată.

*manutánță f., pl. e. Stabilimentu în care se face pîne p. armată. – Manutanță e o formă greșită și vulgară. Corect e manutențiune (fr. manutention, mlat. manutentio), compus din manu ca în manufactură și tențiune ca’n detențiune. Însemna la început „ținere cu mîna”, apoĭ „luarea uneĭ gestiunĭ”, apoĭ „manipularea unor producte” (făină, de ex.) și, în sfîrșit „brutărie militară”. Poporu zice și molotanță.

MANUTENȚIUNE s. f. v. manutanță.

MANUTENȚIUNE s. f. v. manutanță.

MANUTENȚIUNE s.f. 1. Deplasarea materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc. sau în imediata lor apropiere. 2. Administrație, gestiune, administrare. [Pron. -ți-u-. / < fr. manutention, cf. lat. manus – mînă, tenere – a ține].

MANUTENȚIUNE s. f. 1. deplasare a materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc., sau în imediata lor apropiere. 2. administrație, gestiune. (< fr. manutention)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

manutanță (înv.) s. f., g.-d. art. manutanței; pl. manutanțe

manutanță s. f., g.-d. art. manutanței; pl. manutanțe

manutanță s. f., g.-d. art. manutanței; pl. manutanțe

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

manutanță (manutanțe), s. f. – Intendență, loc unde se face pîinea cazonă. Fr. manutention; rezultatul normal ar fi *manutanție (ca și compoziți(un)e din composition).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANUTANȚĂ s. f. Serviciu din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și fabricarea pîinii pentru militari; p. r e s t r. brutărie militară. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Grînele... să le vîndă pe preț bun, la negustori și la manutanțele rusești. C. PETRESCU, R. DR. 196. Trebuia s-aștepte pînă se-ntorcea soldatul de la manutanță, de unde cumpăra pîinea cu cinci parale mai ieftină. BRĂESCU, M. B. 12. L-a mobilizat la manutanțe. Frămîntă toată ziua pîine. STANCU, D. 213. Funcționar de manutanță. V. ROM. iunie 1960, 18. - Pl.: manutanțe. – Din fr. manutention.

Intrare: manutanță
manutanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manutanță
  • manutanța
plural
  • manutanțe
  • manutanțele
genitiv-dativ singular
  • manutanțe
  • manutanței
plural
  • manutanțe
  • manutanțelor
vocativ singular
plural
manutențiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manutențiune
  • manutențiunea
plural
  • manutențiuni
  • manutențiunile
genitiv-dativ singular
  • manutențiuni
  • manutențiunii
plural
  • manutențiuni
  • manutențiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manutanță, manutanțesubstantiv feminin

  • 1. Subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tata nu mai e tînăr. L-a mobilizat la manutanță. Frămîntă toată ziua pîine și-o bagă în cuptoare. STANCU, D. 213. DLRLC
  • 2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Administrare, administrație, gestiune. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.