2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANUSCRIPTĂ s. f. v. manuscript.

MANUSCRIPT, -Ă s. n., adj. (Astăzi rar) 1. S.n. Manuscris (2). Manuscriptul. . . carele se ține în biblioteca crăieștei Universitate de la Peșta. MAIOR, I. B. 88/10. Istoria aceasta, precum am arătat mai sus, era ștearsă în manuscriptul de la Cioara. BUDAI-DELEANU, Ț. 293. Au avut poruncă să cumpere în calea sa cele mai vechi ediții de biblie și cele mai rare mînuscripturi de toată materia. LEON ASACHI, B. 16/23, cf. 92/2. Fieștecarele profesor cu manuscriptele învățeturilor sale să fie gata a le da la tipariu. DIACONOVICI-LOGA, CH. 5/11. Odăi cu cărți, din care cele mai deosebite sînt manuscripturi. GOLESCU, Î. 86. Care manuscripturi tipărindu-se, casa școalei va da o analoagă mulțămită pentru osteneală (a. 1828). URICARIUL, VII, 174. Baronul Humbold. . . au adus mai multe manuscripte și tipăriri chinezești. CR (1830), 961/37. Am văzut-o cu manuscriptul în mînă. GTN (1835), 121/12. Mi-a vorbit în privirea unui manuscript de istoria românilor pentru clasele primare. ALECSANDRI, S. 82. Obosit de atîtea cercetări zadarnice, hotărîsem să-mi ard manuscriptul. FILIMON, O. I, 94. Aduna cu multă grijă și cu multe dificultăți manuscripte și copii de pe manuscriptele cronicilor române. F (1868), 50. Deschise o carte veche legată cu piele și roasă de moliiun manuscript de zodii. EMINESCU, N. 44, cf. id. G. P. 36. Meșterul capătă de la client, o dată cu înaintarea manuscriptului, o sumă fixă. CARAGIALE, O. VII, 473. Mi-a spus să pun manuscriptul în saltar. SADOVEANU, E. 166. ◊ L o c. adj. și adv. În manuscript = în manuscris, v. m a n u s c r i s (2). Logofătul C. Conachi au lăsat în manuscript un volum întreg de poezii, care acum s-au pus sub tipar. ROM. LIT. 1232/32. El lăsă în manuscript o narațiune păstrată pînă astăzi în Arhivul Medice. HASDEU, I. V. 200. Ai voit, amice, ca mai nainte de a o tipări să citesc eu, în manuscript, cartea românească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III, 9. 2. Adj. Manuscris (1). Biblia manuscriptă. GOLESCU, Î. 116. Documenturi manuscripte. MN (1836), 552/31. Însărcinâ pre un librar de la Haga ca să tipărească „Descrierea istorică și geografică a Moldovii”, scriere manuscriptă a părintelui său. NEGRUZZI, S. II, 148, cf. 153. Relația manuscriptă a domnului Paul de Marenne... cuprinde lungi considerații morale și filozofice asupra acestei călătorii. SADOVEANU, Z. C. 28. - Pl.: (1) manuscripturi și manuscripte, (2) manuscripți, -te. - Și: (învechit, rar) mînuscrípt s. n., manuscriptă s. f. – Din lat. manuscriptus. – Mînuscript: prin apropiere de mînă.

MANUSCRIS, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Despre texte, lucrări, în opoziție cu tipărit) Scris cu mîna; manuscript. Aflînd pentru folosul marinii (meșteșugul mării) un instrument numit curvograf, a avut cinstea de a-l înfățișa righii, precum, și o osteneală destul de mare manuscrisă (scrisă cu mîna) asupra celor mai dîntîi teatruri din Franța, CR (1829), 1001/10. Puține zile după aceea apăru în 25 martiu la Sibiu o proclamațiune manuscrisă. BARIȚIU, P. A. II, 84. „Scrisoarea unui boier moldovane un pamflet în 32 pagine manuscrise, în care Tăutul se ridică uneori la o înălțime de idei nespusă. RUSSO, S. 124. M-am cercat să cetesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I, 11. Biblioteca Bistriței e compusă în general de cărți bisericești manuscrise și tipărite. ODOBESCU, S. I, 343. Intră în negocieri cu un librar anticar și întocmește o listă de opere tipărite și manuscrise ce ar fi trebuit să fie cumpărate de stat. CĂLINESCU, E. 248. 2. S. n. Text scris de mînă (astăzi și dactilografiat) ; manuscript, (învechit, rar) manuscrit. Aga Asachi au făcut în limba românească oarecare cercări din carile să alcătuisă o culegere de fabule, însă focul din 1827 au înghițit ostineala de 12 ani a alcătuitoriului, carile au pierdut în acea zi mînuscrisurile. AR (1829), 192/40. Cărți și multe mînăscrise arăbești, RUS, I. I, 160/4. Înaltul manuscris împărătesc din 21 decem. 1860 cătră președintele provizoriu al cancelariei aulice transilvane. BARIȚIU, P. A. III, 73. Cărțile și manuscrisurile cele mai vechi, RUSSO, S. 77. Cream tihnit o nouă poezie. . . Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II, 18. În manuscrisele poeziilor lui se vede munca de a da strofelor ordinea cea mai firească. IBRĂILEANU, S. L. 228, cf. id. S. 151, NICA, L. VAM. 149. În fiecare dimineață se prezenta conștiincios la „Drapelul” cu manuscrisul pregătit. REBREANU, R. I, 209. Întorcea foi după foi scrise, urmărea sfîrșitul unui manuscris ce era discutat de mult. BACOVIA, O. 244, cf. 233, 245. Toate revistele i-au primit cu indiferență manuscrisele. C. PETRESCU, C. V. 121, cf. 149. El își dă seama că fără o colecție de manuscrise, o operă serioasă de istorie literară veche nu se poate întreprinde. CĂLINESCU E. 248. În fața lui, pe caseta de litere stăteau. . . vreo zece-cincisprezece manuscrise. CONTEMP. 1954, nr. 382, 4/1. Șincai rătăcește necontenit. . . purtîndu-și manuscrisul bogat în niște desagi de lînă. ib. nr. 388, 5/4. Lumina nemișcată și rotundă Pune-o pecete albă de lentilă Pe manuscrisul început. V. ROM. iunie 1954, 74, cf. mai 1954, 276. Semn cu semn, literă cu literă mi-ai refăcut manuscrisele în plumb. ARGHEZI, P. T. 168, cf. id. T. C. 160. A rămas o ladă de cărți și manuscrise de la episcopul Ilarion. CAMIL PETRESCU, O. I, 200. Din cercetarea manuscriselor lui Ceaikovski se vede că muzicianul încerca patru-cinci teme pînă ce se hotăra pentru cea mai izbutită dintre ele. STANCU, U.R.S.S. 88, cf. 30, 53. Eminescu era un mare căutător și cercetător de manuscrise vechi. BENIUC, P. 25, cf. 18. ◊ Loc. a d j. și a d v. În manuscris = netipărit, manuscris (1). [Romanul] mai bine de zece ani circulase clandestin, în manuscris, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4834. - Pl.: (1) manuscriși, -se, (2) manuscrise și (învechit) manuscrisuri. – Și: (învechit, rar) mînuscrís, mînăscrís s. n. - De la manuscript, prin înlocuirea lui script cu scris.Mînuscris, mînăscris: prin apropiere de mînă.

MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).

manuscript, ~ă [At: MAIOR, I. B. 88/10 / V: sf (îvr) mân~ sn / Pl: ~uri, ~e, (rar) ~pți, ~e / E: lat manuscriptus] 1-2 sn, a (Rar) Manuscris (1-2). 3-4 sn (Îljv) În ~ În manuscris (3). 5 a (Rar) Manuscris (2).

MANUSCRÍS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscrípt s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).[1]

  1. Mențiunea „(după scris)” nu este traducerea cuvântului latin „manuscriptus”, ci doar indică modul de formare a cuvântului „manuscris” din limba română, după cuvântul „scris”. — CristinaDianaN

MANUSCRÍS, manuscrise, s. n. Text (al unei lucrări, opere, cărți) scris de mînă, netipărit (încă). Manuscrisul original al cronicii lui Gr. Ureche nu ni s-a păstrat. ROSETTI, S.E. 18. Eminescu era un mare căutător și cercetător de manuscrise vechi. BENIUC, P. 25. Puteai să descifrezi mai repede un manuscris și să-i prinzi sensul. PAS, Z. I 300. ◊ (Adjectival) M-am cercat să cetesc un romanț din acele manuscrise. NEGRUZZI, S. I 11. – Variantă: (învechit) manuscrípt (CARAGIALE, O. VII 473, EMINESCU, N. 44) s. n.

MANUSCRÍS, -Ă adj., s.n. (Operă, lucrare, text) scris de mână (azi și dactilografiat); netipărit. [Var. manuscript s.n. / cf. fr. manuscrit, lat. manuscriptum < lat. manus – mână, scribere – a scrie; după scris].[1]

  1. Mențiunea „după scris” nu este traducerea cuvântului latin „manuscriptus”, ci doar indică modul de formare a cuvântului „manuscris” din limba română, după cuvântul „scris”. — CristinaDianaN

MANUSCRÍS, -Ă adj., s. n. (text) scris de mână (azi și dactilografiat). (< fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)

MANUSCRÍS1 ~să (~și, ~se) Care este scris de mână. /<lat. manuscriptus

manuscris a. scris cu mâna: lucrare manuscrisă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!manuscrís1 (-nus-cris/-nu-scris) adj. m.; f. manuscrísă, pl. manuscríse

manuscrís adj. m. (sil. mf. -scris), pl. manuscríși; f. sg. manuscrísă, pl. manuscríse[1]

  1. Var. manuscript LauraGellner
Intrare: manuscriptă
manuscriptă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: manuscris (adj.)
manuscris1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ma-nus-cris, ma-nu-scris info
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manuscris
  • manuscrisul
  • manuscrisu‑
  • manuscri
  • manuscrisa
plural
  • manuscriși
  • manuscrișii
  • manuscrise
  • manuscrisele
genitiv-dativ singular
  • manuscris
  • manuscrisului
  • manuscrise
  • manuscrisei
plural
  • manuscriși
  • manuscrișilor
  • manuscrise
  • manuscriselor
vocativ singular
plural
mânuscript
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
manuscript1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manuscript
  • manuscriptul
  • manuscriptă
  • manuscripta
plural
  • manuscripți
  • manuscripții
  • manuscripte
  • manuscriptele
genitiv-dativ singular
  • manuscript
  • manuscriptului
  • manuscripte
  • manuscriptei
plural
  • manuscripți
  • manuscripților
  • manuscripte
  • manuscriptelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manuscris (adj.) mânuscript manuscript

etimologie:

  • limba latină manuscriptus (după scris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN