2 definiții pentru manuducere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

manuducere sf [At: ȚICHINDEAL, A. M. (dedicație) / V: mand~, mânod~ / E: manuduce] (Înv; liv; Trs) Îndrumare.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANUDUCERE s. f. (Învechit, livresc, prin Transilv.) Acțiunea de a manuduce; conducere, îndrumare. Și de manuducerea îndreptării pruncilor bine învățat. ȚICHINDEAL, A. M. [dedicație], cf. GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. - Și: mandúcere (STAMATI, D.), mînoducere (id. ib.) s. f. – V. manuduce. – Mînoducere: prin apropiere de mînă.

Intrare: manuducere
manuducere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.