MANUALITATE s. f. funcționarea predominantă a uneia dintre cele două mâini. (< fr. manualité)

manualitate s.f. 1 abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, practică (v. practic), pricepere, știință, talent, ușurință, <livr.> periție, <rar> îndemânație, tărie, trezie, <pop.> meșteșug, meșteșugire, <înv. și reg.> meșterie, <reg.> pricepuție, <înv.> dăscălie, iscuseală, iscusie, iscusire, marafet, nimereală, nimerie, politichie, pricepătură, <grec.; înv.> perilipsis, piotimie, <fig.; pop.> apucătură. Admiră manualitatea chirurgului în mânuirea bisturiului. 2 (arg.) v. Chiromanie. Masturbare. Masturbație. Onanie¹. Onanism.