5 definiții pentru manteluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANTELUȚĂ s. f. (Învechit) Diminutiv al lui m a n t e l ă. Cf. LEX. MARS. 192, POLIZU, PONTBRIANT, D. Am îmbrăcat amîndoi repede cu manteluța lui pe bietul drâcușor. CARAGIALE, O. I, 128. - Pl.: manteluțe.Mantelă + suf. -uță.

MANTELÚȚĂ, manteluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui mantelă.Mantelă + suf. -uță.

MANTELÚȚĂ, manteluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui mantelă.Mantelă + suf. -uță.

manteluță sf [At: LEX. MARS. 192 / Pl: ~țe / E: mantelă + -uță] 1-2 (Șhp) Mantelă (1) (de dimensiuni mai mici).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mantelúță (înv.) s. f., g.-d. art. mantelúței; pl. mantelúțe

mantelúță s. f., g.-d. art. mantelúței; pl. mantelúțe

Intrare: manteluță
manteluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manteluță
  • manteluța
plural
  • manteluțe
  • manteluțele
genitiv-dativ singular
  • manteluțe
  • manteluței
plural
  • manteluțe
  • manteluțelor
vocativ singular
plural

manteluță

  • 1. învechit Diminutiv al lui mantelă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Mantelă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09