8 definiții pentru mansuet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mansuet, ~ă a [At: CĂLINESCU, S. 8 / Pl: ~eți, ~e / E: fr mansuet cf it mansueto] (Liv) Blând.

MANSUÉT, -Ă adj. (Liv.) Blând, indulgent, bun. [Pron. -su-et. / < lat. mansuetus, it. mansueto, cf. fr. mansuet].

MANSUÉT, -Ă adj. blând, indulgent, bun. (< lat. mansuetus, it. mansueto)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mansuét (livr.) (-su-et) adj. m., pl. mansuéți; f. mansuétă, pl. mansuéte

mansuét adj. m. (sil. -su-et), pl. mansuéți; f. sg. mansuétă, pl. mansuéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANSUÉT adj. v. blajin, blând, bun, domol, pașnic.

mansuet adj. v. BLAJIN. BLÎND. BUN. DOMOL. PAȘNIC.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANSUÉT, -Ă adj. (Livresc) Blînd, blajin, omenos, bun. Înfățișarea-i mansuetă și suavă. CĂLINESCU, S. 8. - Pl.: mansueți, -te. – Din fr. mansuet. – Cf. it. m a n s u e t o.

Intrare: mansuet
mansuet adjectiv
  • silabație: -su-et info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mansuet
  • mansuetul
  • mansuetu‑
  • mansue
  • mansueta
plural
  • mansueți
  • mansueții
  • mansuete
  • mansuetele
genitiv-dativ singular
  • mansuet
  • mansuetului
  • mansuete
  • mansuetei
plural
  • mansueți
  • mansueților
  • mansuete
  • mansuetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)