2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

manin, ~ă a [At: ASACHI, S. L. I, 136 / Pl:~i, ~e / E: cf mamină] (îvr) Foarte mare Si: colosal, enorm, uriaș.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANÍN adj. v. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș.

manin adj.v. COLOSAL. ENORM. EXCEPȚIONAL. EXTRAORDINAR. FABULOS. FANTASTIC. FENOMENAL. FORMIDABIL. GIGANTIC. GROZAV. IMENS. INFINIT. NEAUZIT. NEBUN. NEGRĂIT. NEÎNCHIPUIT. NEMAIAUZIT. NEMAICUNOSCUT. NEMAIÎNTÎLNIT. NEMAIPOMENIT. NEMAIVĂZUT. NESFÎRȘIT. NESPUS. TERIBIL. UIMITOR. ULUITOR. UNIC. URIAȘ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANIN, Daniele (1804-1857), om politic italian. Luptător pentru cauza națională, împotriva stăpânirii austriece. Președinte al Republicii San Marco (1848-1849). A promovat o politică de reforme liberale. În urma înfrângerii de la Novara (1849), a fost silit să emigreze.

MANIN, Ludovico (1726-1802), ultimul doge al Veneției (1787-1979). Înlăturat în urma campaniei militare a lui Napoleon Bonaparte din Italia. Memorii.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANÍN, -Ă adj. (Învechit) Foarte mare; uriaș, enorm, colosal. O fiară manină, Cu aripi rotunde, Despică spumele. ASACHI, S, L. I, 136. Stînci manine, răsturnate de cutremur, parcă erau aninate deasupra capului ej!. id. ib. II, 73, cf. 101. Zidiri mari și deșerte, manine, neproporționate (a. 1847). URICARIUL, X, 399. Un coif manin aurit. ODOBESCU, S. II, 186. - Pl.: manini, -e. – Cf. mamină.

Intrare: Manin
Manin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Manin
Intrare: manin
manin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manin
  • maninul
  • maninu‑
  • mani
  • manina
plural
  • manini
  • maninii
  • manine
  • maninele
genitiv-dativ singular
  • manin
  • maninului
  • manine
  • maninei
plural
  • manini
  • maninilor
  • manine
  • maninelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)