opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIERIST, -Ă, manieriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Propriu manierismului; p. ext. șablonard. 2. Adj., s. m. și f. (Artist) adept al manierismului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniériste.

MANIERIST, -Ă, manieriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Propriu manierismului; p. ext. șablonard. 2. Adj., s. m. și f. (Artist) adept al manierismului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniériste.

manierist, ~ă [At: GL 1961, nr. 2, 2/1 / P: ~ni-e~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr maniériste] 1-2 smf, a (Adept) al manierismului (2). 3-4 smf, a (Adept) al manierismului (3). 5 a Lipsit de naturalețe Si: afectat, căutat, formalist Vz prețios.

MANIERIST, -Ă adj. Referitor la manierism, propriu manierismului. // s.m. și f. Adept al manierismului; șablonard. [Pron. -ni-e-. / < fr. maniériste].

MANIERIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al manierismului; formalist. (< fr. maniériste)

MANIERIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al manierismului. [Sil. -ni-e-] /<fr. maniériste

MANIERIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de manierism; propriu manierismului. [Sil. -ni-e-] /<fr. maniériste

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

manierist (desp. -ni-e-) adj. m., s. m., pl. manieriști; adj. f., s. f. manieristă, pl. manieriste

manierist (-ni-e-) adj. m., s. m., pl. manieriști; adj. f., s. f. manieristă, pl. manieriste

manierist adj. m., s. m. (sil. -ni-e-), pl. manieriști; f. sg. manieristă, pl. marieriste

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANIERIST, -Ă adj. Lipsit de naturalețe; afectat, căutat, formalist. V. p r e ț i o s. Cînd poetul se lasă. . . antrenat de un fals patetism, tonul devine manierist, sec. GL 1961, nr. 2, 2/1. - Pronunțat: -ni-e-. - – Pl: manieriști, -ste. – Din fr. maniériste.

Intrare: manierist (adj.)
manierist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ma-ni-e-rist info
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manierist
  • manieristul
  • manieristu‑
  • manieristă
  • manierista
plural
  • manieriști
  • manieriștii
  • manieriste
  • manieristele
genitiv-dativ singular
  • manierist
  • manieristului
  • manieriste
  • manieristei
plural
  • manieriști
  • manieriștilor
  • manieriste
  • manieristelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: manierist (s.m.)
  • silabație: ma-ni-e-rist info
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manierist
  • manieristul
  • manieristu‑
plural
  • manieriști
  • manieriștii
genitiv-dativ singular
  • manierist
  • manieristului
plural
  • manieriști
  • manieriștilor
vocativ singular
  • manieristule
  • manieriste
plural
  • manieriștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manierist, manieristăadjectiv

etimologie:

manierist, manieriștisubstantiv masculin
manieristă, manieristesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.