2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIÁC, -Ă, maniaci, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o manie (1); p. ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. maniaque.

MANIÁC, -Ă, maniaci, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o manie (1); p. ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. maniaque.

maniac, ~ă [At: GHICA, S. 618 / P: ~ni-ac / Pl: ~aci, ~ace / E: fr maniaque] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de o manie (2). 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care este obsedată de o idee fixă sau are deprinderi ciudate. 5-6 a (Rar) Care se referă la manie sau la maniaci (1) Si: (rar) maniacal. 7 a (Rar) Care caracterizează o manie Si: (rar) maniacal (1). 8 De maniac (1).

MANIÁC, -Ă, maniaci, -e, adj. (Despre oameni) Care suferă de o manie, atins de o manie. Lasă, Marine! Ai ajuns maniac! Unde te uiți, numai dușmani vezi! BARANGA, I. 170. Apostol plecă buimăcit, blestemîndu-și clipa care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. REBREANU, P. S. 103. Deodată acel domn maniac începe a plînge și a se bate cu pumnii în cap. GHICA, S. 618. ◊ (Substantivat) Cu o pasiune de maniac, tot timpul liber și-l trecea expunînd în dreapta și-n stîngă cum înțelege el să fie organizat un spital. C. PETRESCU, Î. II 49. – Pronunțat: -ni-ac.

MANIÁC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de o manie; tipicar, (om) cu ticuri. [Pron. -ni-ac. / < fr. maniaque].

MANIÁC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de o manie; (om) preocupat în mod exagerat de ceva; tipicar. (< fr. maniaque)

MANIÁC ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Persoană care suferă de manie. 2) Persoană obsedată de anumite idei. 3) Persoană preocupată în mod exagerat de ceva. [Sil. -ni-ac] /<fr. maniaque

*maniác, -ă adj. și s., pl. acĭ, ace, mlat. maniacus, d. mánia, manie; vgr. manikós. V. mîniac). Relativ la manie: delir maniac. Cuprins de o manie: ce maniac!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. maniáci; adj. f., s. f. maniácă, pl. maniáce

maniác s. m., adj. m. (sil. -ni-ac), pl. maniáci; f. sg. maniácă, g.-d. art. maniácei, pl. maniáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANIÁC adj., s. (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)

MANIAC adj., s. (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)

Intrare: maniacă
  • silabație: ma-ni-a-că
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mania
  • maniaca
plural
  • maniace
  • maniacele
genitiv-dativ singular
  • maniace
  • maniacei
plural
  • maniace
  • maniacelor
vocativ singular
  • mania
  • maniaco
plural
  • maniacelor
Intrare: maniac (adj.)
maniac1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ma-ni-ac
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maniac
  • maniacul
  • maniacu‑
  • mania
  • maniaca
plural
  • maniaci
  • maniacii
  • maniace
  • maniacele
genitiv-dativ singular
  • maniac
  • maniacului
  • maniace
  • maniacei
plural
  • maniaci
  • maniacilor
  • maniace
  • maniacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maniac, -ă maniacă

  • 1. (Persoană) care suferă de o manie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Lasă, Marine! Ai ajuns maniac! Unde te uiți, numai dușmani vezi! BARANGA, 170.
      surse: DLRLC
    • Apostol plecă buimăcit, blestemîndu-și clipa care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. REBREANU, P. S. 103.
      surse: DLRLC
    • Deodată acel domn maniac începe a plînge și a se bate cu pumnii în cap. GHICA, S. 618.
      surse: DLRLC
    • Cu o pasiune de maniac, tot timpul liber și-l trecea expunînd în dreapta și-n stînga cum înțelege el să fie organizat un spital. C. PETRESCU, Î. II 49.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: tabietliu tipicar, -ă

etimologie: