9 definiții pentru manganin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANGANÍN s. n. Aliaj de cupru, mangan și nichel folosit în special la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. manganin.

MANGANÍN s. n. Aliaj de cupru, mangan și nichel folosit în special la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. manganin.

manganin s [At: LTR / E: fr manganine, rs манганин] Aliaj de cupru, mangan1 și nichel, folosit în special la fabricarea rezistențelor electrice.

MANGANÍN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, folosit mai ales la fabricarea rezistențelor electrice.

MANGANÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan și nichel folosit la fabricarea de rezistențe electrice. [< fr. manganine, cf. rus. manganin].

MANGANÍN s. n. aliaj de cupru, mangan și nichel, la fabricarea de rezistențe electrice. (< fr. manganine)

MANGANÍN n. Aliaj de cupru, mangan și nichel, folosit la fabricarea rezistențelor electrice. /<fr. manganine


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANGANÍN subst. Aliaj de cupru, mangan1 și nichel, folosit în special la fabricarea rezistențelor electrice. DICȚ. - Din fr. manganine. – Cf. rus. манганин.

Intrare: manganin
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manganin
  • manganinul
  • manganinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • manganin
  • manganinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manganin

  • 1. Aliaj de cupru, mangan și nichel folosit în special la fabricarea rezistențelor electrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: