manevrabilitate sf [At: DEX / Pl: ~tăți / E: fr manœuvrabilité] Capacitate a unui vehicul sau a unui sistem tehnic de a putea fi manevrat.

MANEVRABILITATE s.f. Proprietate de a fi manevrabil. [Cf. fr. manoeuvrabilité].

MANEVRABILITATE s. f. însușire a unei nave, a unui vehicul de a fi manevrat. (< fr. manoevrabilité)

manevrabilitate s. f. Însușire a unei nave, a unui vehicul de a fi manevrat ◊ „Am enumerat pe scurt doar unele din numeroasele dispozitive atât de variate care asigură manevrabilitatea aparatelor și navelor cosmice, care le asigură posibilitatea de a manevra cu siguranță în întinderile nesfârșite ale Cosmosului.” R.l. 16 X 69 p. 6. ◊ „Nava [...] poate acosta în orice loc fără să fie nevoie de amenajări speciale și are o mare capacitate de manevrabilitate.” R.l. 4 VIII 77 p. 5. ◊ „Rezultatul utilizării pe scară largă a maselor plastice: diminuarea remarcabilă a greutății avionului, creșterea capacității de manvrabilitate a acestuia.” I.B. 7 XII 85 p. 8; v. și vibroforeză (cf. fr. manœuvrabilité; DT; DEX, DN3)

manevrabilitate (desp. -ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrabilității

manevrabilitate (-ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrabilității

manevrabilitate s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. manevrabilității