2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

manete sfp [At: COSTINESCU / E: it manette] (Rar) Cătușe.

MANETĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette.

MANETĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette.

mane sf [At: IOANOVICI, TEHN. 332 / Pl: ~te / E: fr manette] Pârghie mică de mână, cu care se pune în funcțiune, se oprește etc. un mecanism sau un dispozitiv.

MANETĂ, manete, s. f. Mică pîrghie de mînă, cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.

MANE s.f. Pîrghie mică de mînă, cu care se pornește, se mișcă sau se oprește un motor, un robinet etc.; manelă. [< fr. manette].

MANE s. f. pârghie mică, cu care se acționează manual un mecanism de comandă, de reglare etc. (< fr. manette)

MANETĂ ~e f. Pârghie mică folosită la declanșarea, oprirea și manevrarea manuală a unui mecanism sau instalații. /<fr. manette

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mane (element de comandă) s. f., g.-d. art. manetei; pl. manete

mane s. f., g.-d. art. manetei; pl. manete

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MANETA DE ADMISIE A GAZELOR ÎN MOTOR mică pârghie de comandă care servește la modificarea turației motorului.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

manetă, manete s. f. penis în erecție.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANÉTE s. f. pl. (Rar) Inele metalice legate între ele cu un lanț și cu ajutorul cărora se imobilizează mîinile celor arestați. Cf. COSTINESCU. Din it. manette.

MANÉTĂ s. f. Mică pîrghie de mînă cu care se declanșează, se pune în funcțiune, se oprește etc. un mecanism sau un dispozitiv. Comanda mașinii se face cu ajutorul manetei. IOANOVICI, TEHN. 332, cf. 171, 294. Un dispozitiv de zăvorîre al unei manete de comandă de la un ambreiaj. SOARE, MAȘ. 187. Presiunea se reglează cu manete speciale. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 140. Mașina se oprește cu ajutorul manetei... producínd asupra șaibei.. . efect de frînă pentru oprirea fusului. id. FiL. 300. - Pl.: manete. – Din fr. manette.

Intrare: manete
manete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: manetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mane
  • maneta
plural
  • manete
  • manetele
genitiv-dativ singular
  • manete
  • manetei
plural
  • manete
  • manetelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mane, manetesubstantiv feminin

  • 1. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: manelă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii