2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDÓLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta. 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră s. f.] – Din it. mandola.

MANDÓLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta. 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră s. f.] – Din it. mandola.

MANDÓRĂ s. f. v. mandolă.

mando sf [At: COSTINESCU / V: ~o / Pl: ~re / E: fr mandore] Vechi instrument muzical asemănător cu mandolina1, ale cărui coarde sunt puse în vibrație prin ciupire Vz cobză.

MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / < it. mandola].

MANDÓLĂ/MANDÓRĂ s. f. 1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută. 2. variantă a mandolinei. (< it. mandola)

MANDÓLĂ ~e f. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu mandolina. [Var. mandóră] /<it. mandola, fr. mandore

*mandóră f., pl. e (fr. mandore, îld. pandore, lat. pandúra, vgr. pandûra; it. mandola. V. mandolină). Un fel de cobză, astăzĭ părăsită. V. și tambură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mandólă/mandóră s. f., g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre

mandólă/mandóră s. f., g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mandola (cuv. it.) 1. Instrument cordofon asemănător lautei*, de dimensiune mai mică, din sec. 14-18, cu opt perechi de coarde, întinse peste un gât fără tastieră (v. limbă) (dar prevăzut cu opt bare metalice, transversale). Corpul ușor bombat avea pe față cordarul* și un orificiu de vibrație. Deosebirea între laută* și m. constă în forma de semicerc a jgheabului capului în loc de cel îndoit spre spate al lautei. Sin.: mandora. 2. Instr. din sec. 18 de tipul mandolinei*, de dimensiuni mai mari, acordat (1) do sol re1 la1, utilizat și în zilele noastre.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANDÓRĂ s. f. Vechi instrument muzical asemănător cu mandolina1, ale cărui coarde sînt puse în vibrație prin ciupire. V. c o b z ă. Cf. COSTINESCU. Orologiul din cupolă Anunță fiecare oră Printr-un preludiu de mandolă. MINULESCU, v. 83. – Pl.: madore. – Și: mando s. f. – Din fr. mandore. – Pentru mandolă, cf. it. mandola.

Intrare: mandola
mandola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mandolă / mandoră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mando
  • mandola
plural
  • mandole
  • mandolele
genitiv-dativ singular
  • mandole
  • mandolei
plural
  • mandole
  • mandolelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mando
  • mandora
plural
  • mandore
  • mandorele
genitiv-dativ singular
  • mandore
  • mandorei
plural
  • mandore
  • mandorelor
vocativ singular
plural

mandolă / mandoră mandoră

  • 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: