O definiție pentru mancurtiza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a mancurtizá vb., ind. prez. 1 sg. mancurtizéz

Intrare: mancurtiza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mancurtiza
  • mancurtizare
  • mancurtizat
  • mancurtizatu‑
  • mancurtizând
  • mancurtizându‑
singular plural
  • mancurtizea
  • mancurtizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mancurtizez
(să)
  • mancurtizez
  • mancurtizam
  • mancurtizai
  • mancurtizasem
a II-a (tu)
  • mancurtizezi
(să)
  • mancurtizezi
  • mancurtizai
  • mancurtizași
  • mancurtizaseși
a III-a (el, ea)
  • mancurtizea
(să)
  • mancurtizeze
  • mancurtiza
  • mancurtiză
  • mancurtizase
plural I (noi)
  • mancurtizăm
(să)
  • mancurtizăm
  • mancurtizam
  • mancurtizarăm
  • mancurtizaserăm
  • mancurtizasem
a II-a (voi)
  • mancurtizați
(să)
  • mancurtizați
  • mancurtizați
  • mancurtizarăți
  • mancurtizaserăți
  • mancurtizaseți
a III-a (ei, ele)
  • mancurtizea
(să)
  • mancurtizeze
  • mancurtizau
  • mancurtiza
  • mancurtizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)