MAMURA 1. Toponim s., olt.; Leul Mămureanul (Sd XXI) zis Mamurinschi la 1436 (Sd XIX 11) „din satul Mamura”. 2. Mamurinți s., mold. (Sd XXII). Toponimele s-ar explica printr-un antrop. ca de ex. gr. Mαμορὰς, M. (C. Erbiceanu, Cronicarii greci), dar nu din adj. mamur < mahmur (DLR).