2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.

MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.

MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță.

mamiță1 sf [At: RETEGANUL, P. II, 7 / Pl: ~țe / E: cf mamină] (Trs) Matahală.

mamiță2 sf vz mămiță

MĂMÍȚĂ, mămițe, s. f. (Fam.) Mămică. [Var.: mamíță s. f.] – Mamă + suf. -iță.

MĂMÍȚĂ, mămițe, s. f. (Fam.) Mămică. [Var.: mamíță s. f.] – Mamă + suf. -iță.

mămiță sf [At: CARAGIALE, O. II, 96 / V: mami~ / Pl: ~țe / E: mamă + -iță] 1-2 (Fam; șhp) Mămică (1-2). 3 (Reg) Matcă a albinelor.

MĂMÍȚĂ s. f. Mămică. între ei e și mămița, care te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. (În forma mamiță) Băiețelul scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat. CARAGIALE, O. II 267. – Variantă: mamíță s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mămíță (fam.) s. f., g.-d. art. mămíței; pl. mămíțe

mămíță s. f., g.-d. art. mămíței; pl. mămíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAMIȚĂ s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaș.

mamiță s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. NAMILĂ. URIAȘ.

MĂMÍȚĂ s. v. măicuță, mămică.

mămiță s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAMÍȚĂ (< fr. {i}; lat. mamma „mamelă”) s. f. (MED. VET.) Inflamație a ugerului la femelele în lactație, de cele mai multe ori de natură infecțioasă. Poate fi provocată de bacilul tuberculozei, de streptococi, de colibacili etc. ◊ M. gangrenoasă = boală a oilor, provocată de Staphylococcus pyogenes, manifestată prin cangrenarea ugerului.

Intrare: mamiță
mamiță2 (acc. a) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mamiță
  • mamița
plural
  • mamițe
  • mamițele
genitiv-dativ singular
  • mamițe
  • mamiței
plural
  • mamițe
  • mamițelor
vocativ singular
plural
Intrare: mămiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mămiță
  • mămița
plural
  • mămițe
  • mămițele
genitiv-dativ singular
  • mămițe
  • mămiței
plural
  • mămițe
  • mămițelor
vocativ singular
  • mămiță
  • mămițo
plural
  • mămițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mamiță
  • mamița
plural
  • mamițe
  • mamițele
genitiv-dativ singular
  • mamițe
  • mamiței
plural
  • mamițe
  • mamițelor
vocativ singular
  • mamiță
  • mamițo
plural
  • mamițelor

mamiță

mămiță mamiță

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Între ei e și mămița, care te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262.
      surse: DLRLC
    • Băiețelul scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat. CARAGIALE, O. II 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mamă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09