MALFORMAȚIE, malformații, s. f. Anomalie morfologică congenitală a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a unei părți a corpului unei ființe. – Din fr. malformation.

malformație sf [At: DEX / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr malformation] (Med) Anomalie morfologică congenitală a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a unei părți a corpului unei ființe.

MALFORMAȚIE, malformații, s. f. (Med.) Anomalie morfologică congenitală a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a unei părți a corpului unei ființe. – Din fr. malformation.

MALFORMAȚIE s.f. Viciu de conformație congenitală. [Gen. -iei, var. malformațiune s.f. / < fr. malformation, cf. lat. malus – rău, formatio – alcătuire].

MALFORMAȚIE s. f. viciu de conformație congenitală. (< fr. malformation)

MALFORMAȚIE f. Defect de conformație congenitală; anomalie fizică. /<fr. malformation

malformațiune sf vz malformație

MALFORMAȚIUNE s.f. v. malformație.

malformație (desp. -ți-e) s. f., art. malformația (desp. -ți-a), g.-d. art. malformației; pl. malformații, art. malformațiile (desp. -ți-i-)

malformație (-ți-e) s. f., art. malformația (-ți-a), g.-d. art. malformației; pl. malformații, art. malformațiile (-ți-i-)

malformație s. f., pl. malformații