4 definiții pentru malcontent

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

malcontent, ~ă sms, a [At: (sec. XVIII) MAG. IST. IV, 124/26 / Pl: ~nți, ~e / E: it malcontento cf fr malcontent] 1-2 (Itî) (Om) nemulțumit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MALCONTENT adj., s. v. contestatar, protestatar.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MALCONTÉNT, -Ă adj. (Italienism învechit; și substantivat) (Om) nemulțumit; protestatar. După cum scriu ponturile ce au făcut. . . să nu fie bine priimiți pribegii și malcontenții (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 124/126. În Transilvania se aflau numai malcontenți cari știau să zbiere, iară la țesături de comploturi nu se pricepeau de loc. BARIȚIU, P. A. II, 3 cf. GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. - Pl.: malcontenți, -te. Din it. malcontento. – Cf. fr. m a l c o n t e n t.

Intrare: malcontent
malcontent adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malcontent
  • malcontentul
  • malcontentu‑
  • malcontentă
  • malcontenta
plural
  • malcontenți
  • malcontenții
  • malcontente
  • malcontentele
genitiv-dativ singular
  • malcontent
  • malcontentului
  • malcontente
  • malcontentei
plural
  • malcontenți
  • malcontenților
  • malcontente
  • malcontentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)