opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu, o taxă etc.); a spori. – Din fr. majorer.

MAJORAT2, -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – V. majora.

MAJORAT2, -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – V. majora.

majora vt [At: IORDAN, L. R. 465 / Pzi: ~rez / E: fr majores] 1 (C. i. prețuri, impozite etc.) A mări. 2 (Rar) A pune pe cineva în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc.

majorat2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: majora] (D. prețuri, impozite, salarii) Mărit.

MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.

MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare; a mări, a spori, a urca.

MAJORAT, -Ă, majorați, -te, adj. Mărit, sporit, urcat.

MAJORA vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].

MAJORA vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)

A MAJORA ~ez tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer

*majoréz v. tr. (fr. majorer, mlat. majóro, -áre). Măresc, sporesc.

Ortografice DOOM

majora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 majorează; conj. prez. 1 sg. să majorez, 3 să majoreze

majora (a ~) vb., ind. prez. 3 majorează

majora vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 sg. și pl. majorează

Sinonime

MAJORA vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)

MAJORAT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.)

majora vb. I. tr., refl. (compl. sau sub. indică sume, valori, prețuri etc.) a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori1, a (se) sui, a (se) urca. Comercianții au majorat prețurile la alimente.

majorat2, -ă adj. (despre sume, valori, prețuri etc.) crescut2, mărit3, ridicat2, sporit, urcat2. Puterea de cumpărare a populației este mai mică din cauza prețurilor majorate.

MAJORA vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)

MAJORAT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.)

Antonime

A majora ≠ a micșora

Tezaur

MAJORA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică prețuri, impozite, salarii etc.) A mări, a spori, a urca. Cf. IORDAN, L. R. 465. La unele culturi prețul de contractare a fost majorat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. (Rar) A pune (pe cineva) în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc. – Prez. ind.: majorez. – Din fr. majorer.

MAJORAT2, -Ă adj. (Despre prețuri, impozite, salarii etc.) Sporit, urcat, mărit. Așezate pe articole de larg consum, impozitele indirecte sînt plătite de consumatori sub forma prețului majorat al mărfii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 80. - Pl.: majorați, -te. – V. majora.

Intrare: majora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • majora
  • majorare
  • majorat
  • majoratu‑
  • majorând
  • majorându‑
 singular plural
  • majorează
  • majorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • majorez
 (să)
  • majorez
  • majoram
  • majorai
  • majorasem
a II-a (tu)
  • majorezi
 (să)
  • majorezi
  • majorai
  • majorași
  • majoraseși
a III-a (el, ea)
  • majorează
 (să)
  • majoreze
  • majora
  • majoră
  • majorase
plural I (noi)
  • majorăm
 (să)
  • majorăm
  • majoram
  • majorarăm
  • majoraserăm
  • majorasem
a II-a (voi)
  • majorați
 (să)
  • majorați
  • majorați
  • majorarăți
  • majoraserăți
  • majoraseți
a III-a (ei, ele)
  • majorează
 (să)
  • majoreze
  • majorau
  • majorară
  • majoraseră
Intrare: majorat (adj.)
majorat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • majorat
  • majoratul
  • majoratu‑
  • majorată
  • majorata
plural
  • majorați
  • majorații
  • majorate
  • majoratele
genitiv-dativ singular
  • majorat
  • majoratului
  • majorate
  • majoratei
plural
  • majorați
  • majoraților
  • majorate
  • majoratelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

majora, majorezverb

etimologie:

majorat, majoratăadjectiv

etimologie:
  • vezi majora DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „majorați” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2