opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

majer sm vz măjar

MĂJAR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjer s. m.] – Majă + suf. -ar.

MĂJAR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjer s. m.] – Majă + suf. -ar.

MĂJER s. m. v. măjar.

măjar1 sm [At: URECHE, ap. LET.2 I, 190 / V: ~jer, majer / Pl: ~i, ~jeri / E: majă + -ar] 1-2 (Înv; Mol) Persoană care (transporta sau) făcea negustorie cu pește. 3 (Înv; pex) Pescar. 4 (Îvr; îf măjer) Persoană care cântărea carele cu sare.

măjer1 sn vz măjar1

MĂJAR s. m. v. măjer.

MĂJER, măjeri, s. m. (Învechit și regional) Pescar; negustor sau cărăuș de pește. Vine știre bună și despre peștele închis în bălți în fiece primăvară, pe care măjerii îl prind apoi cu hărnicie. SADOVEANU, F. J. 487. – Variantă: măjar s. m.

MĂJAR s. m. (Mold.) Pescar. A: Să nu puie pre altul la domnie, ci pre Petru Măjearul, ce l-au poreclita Rareșu. URECHE. // B: Pătru, măjariul den Hîrlău, este fecior lui Ștefan-Vodă. R. POPESCU. Etimologie: majă + suf. -ar. Vezi și majă.

măjer m. cel ce cântărește carele cu sare.

măjár m. (d. măjă). Mold. Vechĭ. Negustor de pește. – Și măjer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măjar (înv., reg.) s. m., pl. măjari

!măjar (înv., reg.) s. m., pl. măjari

măjar/măjer s. m., pl. măjari/măjeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂJAR s. v. pescar.

măjar s. v. PESCAR.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Măjer v. Maja 3.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAJÉR s. m. v. măjar.

MĂJÁR 1 s. m. 1. (Învechit, mai ales în Mold.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește ; p. e x t. pescar. Cf. URECHE, LET.2 I, 190, MAG. IST. I, 164/1, IORGA, S. D. XII, 154. Vine cu măjile și mâjerii, în haine de pescar, Petru Rareș. IORGA, L. i, Maria, soția majerului Rareș. DELAVRANCEA, O. II, 257. Îmi vine știre bună și despre peștele închiși în bălți în fiece primăvară, pe care măjerii îl prind apoi cu hărnicie. SADOVEANU, O. XIII, 645. 2. (Învechit, rar ; în forma măjer) Persoană care cîntărea carele cu sare. Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: mâjari și măjeri. - Și: măjér, majér s. m. – Majă + suf. -ar.

MĂJÉR1 s. m. v. măjar1.

MĂJÉR2 s. n. v. mojar.

Intrare: măjar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măjar
  • măjarul
  • măjaru‑
plural
  • măjari
  • măjarii
genitiv-dativ singular
  • măjar
  • măjarului
plural
  • măjari
  • măjarilor
vocativ singular
  • măjarule
  • măjare
plural
  • măjarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măjer
  • măjerul
  • măjeru‑
plural
  • măjeri
  • măjerii
genitiv-dativ singular
  • măjer
  • măjerului
plural
  • măjeri
  • măjerilor
vocativ singular
  • măjerule
  • măjere
plural
  • măjerilor
majer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Măjer
Măjer nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măjer
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măjar, măjarisubstantiv masculin

  • 1. învechit regional Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vine știre bună și despre peștele închis în bălți în fiece primăvară, pe care măjerii îl prind apoi cu hărnicie. SADOVEANU, F. J. 487. DLRLC
etimologie:
  • Majă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.