3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

majer sm vz măjar

MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar.

MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar.

MĂJÉR s. m. v. măjar.

măjar1 sm [At: URECHE, ap. LET.2 I, 190 / V: ~jer, majer / Pl: ~i, ~jeri / E: majă + -ar] 1-2 (Înv; Mol) Persoană care (transporta sau) făcea negustorie cu pește. 3 (Înv; pex) Pescar. 4 (Îvr; îf măjer) Persoană care cântărea carele cu sare.

MĂJÉR, măjeri, s. m. (Învechit și regional) Pescar; negustor sau cărăuș de pește. Vine știre bună și despre peștele închis în bălți în fiece primăvară, pe care măjerii îl prind apoi cu hărnicie. SADOVEANU, F. J. 487. – Variantă: măjár s. m.

MĂJAR s. m. (Mold.) Pescar. A: Să nu puie pre altul la domnie, ci pre Petru Măjearul, ce l-au poreclita Rareșu. URECHE. // B: Pătru, măjariul den Hîrlău, este fecior lui Ștefan-Vodă. R. POPESCU. Etimologie: majă + suf. -ar. Vezi și majă.

măjer m. cel ce cântărește carele cu sare.

măjár m. (d. măjă). Mold. Vechĭ. Negustor de pește. – Și măjer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!măjár (înv., reg.) s. m., pl. măjári

măjár/măjér s. m., pl. măjári/măjéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: majer
majer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măjar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măjar
  • măjarul
  • măjaru‑
plural
  • măjari
  • măjarii
genitiv-dativ singular
  • măjar
  • măjarului
plural
  • măjari
  • măjarilor
vocativ singular
  • măjarule
  • măjare
plural
  • măjarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măjer
  • măjerul
  • măjeru‑
plural
  • măjeri
  • măjerii
genitiv-dativ singular
  • măjer
  • măjerului
plural
  • măjeri
  • măjerilor
vocativ singular
  • măjerule
  • măjere
plural
  • măjerilor
Intrare: Măjer
Măjer nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măjer
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măjar măjer

  • 1. învechit regional Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vine știre bună și despre peștele închis în bălți în fiece primăvară, pe care măjerii îl prind apoi cu hărnicie. SADOVEANU, F. J. 487.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Majă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09