2 intrări
19 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- enciclopedice (1)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
maistrat sm vz magistrat
MAGISTRAT, magistrați, s. m. 1. Membru al corpului judiciar (judecător, procuror). 2. Funcționar superior sau înalt demnitar. 3. (În Roma antică) Cetățean ales într-o funcție publică înaltă. – Din fr. magistrat. Cf. lat. magistratus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
maghistrat snm vz magistrat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
magistrat [At: (a. 1735) IORGA, S. D. XII, 231 / V: (înv) ~ghis~, (reg) mais~ / Pl: (3-5) ~ați, (1-2) ~e, ~uri / E: ger Magistrat, fr magistrat, lat magistratus] 1 sn (Înv; Trs) Conducere a unui oraș Si: municipalitate Vz sfat. 2 sn (Pex) Autoritate publică administrativă, judiciară etc. 3 sm (Înv) Membru în conducerea administrativă, judiciară etc. a unui oraș Vz dregător. 4 sm Membru al corpului judiciar. 5 sm (Ant) Cetățean roman ales pentru exercitarea unor importante atribuții de conducere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGISTRAT, magistrați, s. m. 1. (În Roma antică) Cetățean ales pentru exercitarea unor importante atribuții de conducere. 2. Membru al corpului judiciar (judecător, procuror). 3. (Înv.) Membru în conducerea administrativă, judiciară etc. a unui oraș. 4. (Înv.) Autoritate publică (administrativă, judiciară etc.). – Din (1, 2, 4) fr. magistrat, (3) germ. Magistrat. Cf. lat. magistratus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MAGISTRAT, magistrați, s. m. 1. (În vechea organizare judecătorească) Judecător sau procuror. Magistratul are o replică în care martorul nu-l mai poate urma. ARGHEZI, P. T. 95. Chițibușuri avocățești propunea bărbatul Emiliei, magistratul. C. PETRESCU, Î. II 238. Mîna [caii]... păzind un aer grav, vrednic de un magistrat. NEGRUZZI, S. I 37. 2. (Învechit) Înalt demnitar. Magistrații voștri vor încinge eșarpe în contra tiraniei și stindardul tricolor va flutura cu fală în capul trupelor noastre. BOLLIAC, O. 224.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGISTRAT s.m. 1. (Ist.) Persoană investită cu anumite sarcini de autoritate publică în vechea Romă. ♦ Administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative. 2. Membru al corpului de judecători; judecător, procuror, consilier de curte. [Cf. fr. magistrat, lat. magistratus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAGISTRAT s. m. 1. (în Roma antică) persoană investită cu anumite sarcini de autoritate publică. ◊ administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative. 2. persoană care exercită funcția de judecător sau de procuror. (< fr. magistrat, germ. Magistrat, lat. magistratus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MAGISTRAT ~ți m. 1) Persoană învestită cu dreptul de a judeca. 2) Funcționar superior sau înalt demnitar. /<fr. magistrat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
magistrat m. cel învestit cu o autoritate administrativă sau judiciară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*magistrát m. (lat. magistratus, funcțiune, funcționar). Funcționar judiciar (judecător, procuror ș. a.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
magistrat s. m., pl. magistrați
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
magistrat s. m., pl. magistrați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
magistrat s. m., pl. magistrați
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
magistrat s. v. MUNICIPALITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MAGISTRÁT (< fr., germ., lat.) s. m. 1. (Dr.) Denumire dată judecătorilor și procurorilor. În România, au calitatea de m. și fac parte din corpul m. judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și m. asistenți ai Curții Supreme de Justiție. Sunt asimilați m. ministrul Justiției, locțiitorii săi și personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, pe durată îndeplinirii funcției. Numirea și eliberarea din funcție a m. se face prin decret al președintelui țării. M. nu pot fi cercetați, reținuți sau arestați fără avizul ministrului Justiției. 2. Funcționar superior sau înalt demnitar. 3. (În Roma antică) Denumire dată persoanelor care aveau o înaltă autoritate publică (ex. consul, pretor, cenzor, edil, chestor ș.a.).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAGHISTRAT s. n., s. m. v. magistrat.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGISTRAT s. n., s. m. 1. S. n. (Învechit, mai ales în Transilv.) Conducere a unui oraș; municipalitate. V. s f a t. Judecată cu magistratul. . . au avut părinții noștri (a. 1735). IORGA, S. D. XII, 231. Ședea la masă... împreună cu cei mai mari ai maghistratului orașului. MOLNAR, RET. 67/21. Jăluitorii nu să odihnesc după hotârîrile maghistratului, alcătuit de nația săsească, pornesc jalba lor la Sibii. GOLESCU, Î. 5. În sînul acestui oraș avem îndestul concetățeni de a putea informa maghistrat (a. 1850). DOC. EC. 975. Migrațiunea iobagilor. . . au dat mult de lucru magistratului din Brașov. BARIȚIU, P. A. I, 524, cf. POLIZU, BARCIANU. Prezidentul magistratului București l-a luat la controlul visteriei orășenești. CAMIL PETRESCU, O. II, 337. ♦ P. e x t. Orice fel de autoritate publică, for (administrativ sau judiciar). Să se dea pe mina magistratului, spre pedeapsa ce i se cuvine. ȘINCAI, HR. III, 38/23. La staburile regimentelor. . . să se înființeze magistrate, care să îngrijească de trebile lor civile și economice. BARIȚIU, P. A. II, 186. Sînt nevoit a te duce dinaintea magistratului. NEGRUZZI, S. III, 125. Ficiorul au mers la ariopag, adică la maghistrat, și au chemat pre tatăl său la judecată. POP., AP. GCR II, 359. 2. S. m. (Învechit) Membru în conducerea administrativă, judiciară etc. a unui oraș. V. d r e g ă t o r. Acești magistrați, a cărora lumini a minții sînt mărginite. IST. AM. 18r/23, cf. VALIAN, V., NEGULICI, STAMATi, D. În zadar am așteptat ca maghistrații și areopagele să-și deie socotința. RUSSO, S. 149. Magistrații noștri vor încinge eșarpe în contra tiraniei, și stindardul tricolor va flutura cu fală în capul trupelor. BOLLIAC, O. 224, cf. COSTINESCU. 3. S. m. Membru al corpului judiciar. V. j u d e c ă t o r. Cf. PONTBRIANT, D. Magistrații se deteră jos, zgribuliți de frig. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 180. Ținea morțiș să aibă ginere magistrat. LUC. VI, 147. Blajin, a știut să se strecoare printre certurile politice și să rămînă magistrat de carieră. bassarabescu, S. N. 14. Cumnatul meu [era] magistrat. BRĂESCU, A. 244. Magistratul are o replică, în care martorul nu-l mai poate urma. ARGHEZI, P. T. 95. – Pl: (1) magistrate și magistraturi (LB), (2, 3) magistrați. – Și: (învechit) maghistrát s. n., s. m.; (2) (regional) maistrát (T. PAPAHAGI, C. L. 29) s. m. – Din germ. (1, 2) Magistrat, fr. (3) magistrat. – Cf. lat. magistratus.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAISTRĂT s. m. v. magistrat.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
magistrat, magistrațisubstantiv masculin
- 1. Membru al corpului judiciar (judecător, procuror). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Magistratul are o replică în care martorul nu-l mai poate urma. ARGHEZI, P. T. 95. DLRLC
- Chițibușuri avocățești propunea bărbatul Emiliei, magistratul. C. PETRESCU, Î. II 238. DLRLC
- Mîna [caii]... păzind un aer grav, vrednic de un magistrat. NEGRUZZI, S. I 37. DLRLC
-
- 2. Funcționar superior sau înalt demnitar. DEX '09 DLRLC
- Magistrații voștri vor încinge eșarpe în contra tiraniei și stindardul tricolor va flutura cu fală în capul trupelor noastre. BOLLIAC, O. 224. DLRLC
-
- 3. (În Roma antică) Cetățean ales într-o funcție publică înaltă. DEX '09 DN
- 3.1. Administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative. DN
-
etimologie:
- magistrat DEX '09 DN
- magistratus DEX '09 DN