16 definiții pentru mahorcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAHORCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotiana rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka.

MAHORCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotiana rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka.

mahorcă sf [At: CREANGĂ, P. 325 / V: ~oar~, (reg) mohoarcă / E: ucr, rs махорка] 1 Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile plantei. 2 (Pgn) Tutun prost Vz duhan, pască. 3 (Reg) Zeamă de tutun, folosită la tratarea scabiei. 4 (Sst) Rachiu. 5 Plantă anuală din familia solanceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun Si: tutun turcesc (Nicotină rustica). 6 (Pex) Tutun fabricat din mahorcă (5).

MAHORCĂ s. f. Tutun de calitate inferioară, cu miros neplăcut. Să le ducem și puțină mahorcă băieților. C. PETRESCU, Î. II 3. Unul sau altul fumează mahorcă. CONTEMPORANUL, VIII 289. ◊ Specie de tutun cultivată mai ales pentru extracția industrială a nicotinei și a acidului citric.

MAHORCĂ s. f. Tutun de calitate inferioară. – Rus mahorka.

MAHORCĂ f. Tutun de calitate inferioară. /<rus. mahorka

mahorcă f. Mold. tutun prost rusesc: s’a apucat de tras la mahorcă CR. [Rus. MAHORKA].

mahórcă f., pl. ĭ (rus. mahórka). Mold. Pop. Tutun prost. – Și marhotcă (Bas.). V. bacon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mahorcă s. f., g.-d. art. mahorcii

mahorcă s. f., g.-d. art. mahorcii

mahorcă s. f., g.-d. art. mahorcii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAHORCĂ s. (prin Mold.) marhotcă, (Mold. și Bucov.) pașcă. (Fumează ~.)

MAHORCĂ s. (prin Mold.) marhotcă, (Mold. și Bucov.) pașcă. (Fumează ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mahorcă s. f. – Tutun prost. Rus., rut. machorka (Tiktin; Candrea; cf. Vasmer II, 107). În Mold.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mahorcă s. f. sg. (înv.) tutun de calitate inferioară

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAHORCĂ s. f. 1. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile plantei; p. g e n e r. tutun prost. V. p a ș c ă, d u h a n. Și cică atunci, unde nu s-a apucat și el de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. Inspectorul... pîndește, dacă nu cumva doarme vreounul sau altul fumează „mahorcă”. CONTEMPORANUL, VI2, 289. Știam că o țigară din alt tutun decît mahorca cea de toate zilele o să-i deschidă sufletul. C. PETRESCU, S. 143, cf. id. R. DR. 129. Tușa Anica fuma; fuma și de frig și de foame. Mahorca o îmbărbăta oarecum. KLOPSTOCK, F. 151. În norii de fum acru, înecăcios, în putoarea de gudron, mahorcă și alcool... , mulți adormeau cu brațele înțepenite pe mesele soioase. BART, E. 324. Se apucau să vîndă mahorcă și țigări. PAS, Z. III, 57. Osîndiții tresăriră, înălțînd nările, mirosind fumul de mahorcă acră. CAMILAR, N. I, 363. Am treabă, omule, lasă-mă-n pace cu mahorca dumitale ! CONTEMP. 1954, nr. 380,4/4. Vom schimba țigările și romul pe votcă și mahorcă și ne vom așeza la taifas. V. ROM. august 1958, 83, cf. ALR II 4291/414, 551, 987. ◊ (Glumeț) Auzi, scumpe unchiule,... dă-mi, te rog, puțină mahorcă de-a dumitale. A venit tinerețea, studențimea, trebuie s-o sărbătorim. CĂLINESCU, E. O. II, 71. 2. (Regional) „Zamă de tabac” (I. CR. I, 61) folosită împotriva scabiei. În partea cealaltă a teșghelei, în teancuri, străluceau cutiile argintii de mahorcă, pentru uns oile de rîie. CHIRIȚESCU, GR. 197. 3. (Suspect) Rachiu, DDRF. – Și: (regional) mohoárcă s. f. ALR II 4291/987. – Din ucr., rus. махорка.

Intrare: mahorcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahorcă
  • mahorca
plural
genitiv-dativ singular
  • mahorci
  • mahorcii
plural
vocativ singular
plural
mohoarcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mahorcăsubstantiv feminin

  • 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotiana rustica). DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Specie de tutun cultivată mai ales pentru extracția industrială a nicotinei și a acidului citric. DLRLC
  • 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să le ducem și puțină mahorcă băieților. C. PETRESCU, Î. II 3. DLRLC
    • format_quote Unul sau altul fumează mahorcă. CONTEMPORANUL, VIII 289. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.