MAHÓNĂ s. f. Nume dat unor vase sau unor ambarcații, folosite la transportul mărfurilor, la încărcarea și descărcarea navelor, la pescuit etc. Trei magune mari din care aruncă cumbarale (a. 1715). ap. TDRG. Barcaze am două, cu totul trei mahoane. DAVIDOGLU, O. 30. Pe Dunăre era un du-te-vino neîntrerupt de mahoane, de barcazuri, de istamboale, de corăbii de tot soiul. CAMIL PETRESCU, O. III, 128, cf. 107. Printre aceste vase... alunecau greoaie mahoane negre, bărci, șalupe. TUDORAN, P. 340. Ivan Maximovici s-a ținut de cuvînt, pregătind pentru băieți mahoana părăsită pe plajă. V. ROM. februarie 1956, 70. 4 mahune și 5 bărci. SCÎNTEIA, 1964, nr. 6215. - Pl.: mahoane. – Și: mahoánă, mahúnă, magúnă, măgúnă (DDRF) s. f. – Din fr. mahonne. – Pentru formele cu -g-, cf. tc. m a g u n a.