mahoană sf vz mahonă

mahoánă, -ónă, -únă și (maĭ vechĭ) -gúnă f., pl. e (turc. maguna, mavuna, mauna, d. ar. ma’ón, bastiment de transport; ngr. maúna, maóna, sp. mahona, fr. mahonne). Dobr. Barcaz, corăbioară saŭ vaporaș de adus marfă de la bastimente acolo unde acestea nu se pot apropia de malu măriĭ: vaporu se strecoară pe lîngă șiru de mahoane (ChN. I, 52 și 144). V. galion.

MAHÓNĂ, mahone, s. f. Nume dat unor vase sau unor ambarcațiuni (cu fundul plat) folosite la transportul mărfurilor, la încărcarea și descărcarea navelor, la pescuit etc. [Var.: mahoánă s. f.] – Din fr. mahonne.

mahonă sf [At: (a. 1715), ap. TDRG / V: ~oană, ~hună, magună, măgună / Pl: ~e / E: tc maguna, fr mahonne] Ambarcațiune cu fundul plat folosită la transportul mărfurilor, la încărcarea și descărcarea navelor, la pescuit etc.

măgună sf vz mahonă

MAHÓNĂ, mahone, s. f. Nume dat unor vase sau unor ambarcații (cu fundul plat) folosite la transportul mărfurilor, la încărcarea și descărcarea navelor, la pescuit etc. [Var.: mahoánă s. f.] – Din fr. mahonne.

MAHÓNĂ s.f. Barcă cu vâsle, de dimensiuni mari, cu fundul lat, folosită în porturi la transportarea încărcăturii de pe nave. [< fr. mahonne, cf. sp. mahona < ar. ma’on – vas].

MAHÓNĂ s. f. șaland (2) fără propulsie proprie, folosit în porturi la transportarea încărcăturii de pe nave. (< fr. mahonne)

MAHÓNĂ ~e f. Ambarcație (cu fundul plat) folosită la transportul mărfurilor, la pescuit. /<fr. mahonne

mahónă s. f., g.-d. art. mahónei; pl. mahóne

mahónă s. f., g.-d. art. mahónei; pl. mahóne